52 articole care contin Amintiri

NOTA: Pe aceasta pagina vei gasi doar un fragment din articol, fara imagini, pentru articolul complet click pe titlu. (Ordonarea e dupa data)

Muci, sange, respect si… ok, fara sange

Decor: un magazin oarecare de pe langa Piata Traian, Timisoara.
Moment: candva saptamana trecuta, inainte de a ajunge la sediul Dream Production (pregatim impreuna un proiect nou).
Nevoi: o Cola rece la juma’ de litru, sa mearga langa covrigii din mana.
Personaje: o vanzatoare fara nimic special, un client cu pantaloni prea stramti, o doamna nesimtit de racita si eu.
Amplasare in spatiu: vanzatoarea dupa casa de marcat, clientul de partea celalta a casei de marcat, doamna racita langa un frigider de bauturi, eu in drum spre.

Sunt in spatele doamnei racite si-mi astept randul la analizatul produselor din frigider. Domana pare sa aiba foarte mult timp la dispozitie. Ma prefac ca timpul trece la fel de incet si pentru mine. Astept calm. Viteza doamnei se schimba brusc si se intoarce spre mine, tusind violent fara mana la gura in directia pungii cu covrigi aflati la mine in mana. Zic pas provocarii si incerc sa trec in spatele doamnei, sa vad pe deasupra umarului ei bauturile din frigider. E cel de Pepsi si American Cola.

Ma indrept spre al doilea frigider. Trebuie sa fie frigiderul de Cola. Stimata mea doamna apare si ea. Se posteaza intre mine si frigider inainte de a apuca eu sa-l deschid. Neasteptat de repede mai schimba vitezele. Analizeaza frigiderul, astept din nou calm, dupa care ma analizeaza si pe mine. Zambesc sec ca o castana. Mai tuseste o data violent, fara mana sau batista la gura, uitandu-se la punga mea de covrigi. O adevarata explozie, o tuse-stranut combinata cu un sughit. Am prezenta de spirit si-mi feresc covrigii in secunda 0.01.

Imi vine sa zambesc de-adevaratelea – parca i-a ramas un muc mic pe mustata rasa candva anul trecut. Incerc sa fiu politicos si incerc nici sa nu-i atrag atentia, dar daca mai tuseste o data spre punga mea i-o fac cadou. Ma gandesc sa mut totusi punga la spate. Nu-mi plac cadourile facute necunoscutilor cu muci pe mustata. mai mult →

(16 comentarii)

Asta inseamna sa traiesti in Timisoara

Eu i-as fi spus “O intamplare draguta de Revelion”, dar dupa ce i-am povestit unui prieten, mi-a replicat foarte sincer “Asta inseamna sa traiesti in Timisoara” si cu titlul asta am ramas.

Se intampla in seara de 31 pe la ora 9. Se facea ca ma indreptam impreuna cu Mihai (prietenul din liceu cu care ma intovaraseam la trezit de popi) spre casa in care se tinea cheful de pomina dintre ani.

Ploua mai infernal ca in poezia lui Stanescu afara si amandoi, ca doua doi drumari surpinsi de ninsoare in mijlocului lui decembrie, incaltati in bascheti usori de toamna, paseam ca lebedele printre balti mai mici si baltoace mai pline.

10 minute prin ploaie ne-au fost suficiente sa ne umezim la ciorap ca doua virgine in prag de discoteca sau camin cultural. Ajunsi la bulevard, am falfait de sub umbrele din aripi si am gasit un taxi galben in care am sarit fara sa ne mai uitam la indicativ, la firma sau la tarif. Buun. Cald si bine. Ce mai conteaza firma?

Acum toata lumea stie ca taximetristii sunt prietenii mei, nici asta n-a fost mai prejos. Am inceput sa-l mistocarim selectiv pe Mihai. Ba eu, ba taximetristul. Mihai foarte afectat de proaspata despartire de prietena. Termenul proaspat aparent variaza intre o saptamana si 6 luni. Am ras bine cu tipul, de altfel om serios, la vreo 50 de ani, cu nevasta si cozonac de Craciun acasa.

Pe drum am mai pescuit un prieten. Am ras cu taximetristul si cu cel de-al doilea tot de problema lui Mihai. Eh, si dupa ce am traversat juma’ de oras am ajuns la destinatie. Ne-am urat la multi ani, distractie si toate cele cu taximetristul, de parca ne stiam de juma’ de viata, nu de jumatate de ora, am platit, am verificat sa nu uitam umbrelele si am coborat. mai mult →

(20 comentarii)

Lenea

Nu cred in vise si superstitii, nu cred in interpretarea viselor, nici macar nu visez simbolic, visez real, 3D, color, aproape tot timpul cu persoane reale si locuri identificabile in realitate. Atat de puternica e senzatia de realitate ca uneori ma sperie. Azi noapte am avut un vis cu mesaj, unul direct, foarte direct: nu lenevi!

M-am intors in timp. Eram prin anul doi de facultate.

Nu faceam nimic, nu mergeam la facultate, nu lucram, nu citeam, leneveam pur si simplu, dar eram si un mare ipocrit. Locuiam cu 3 colegi de facultate: Adi, Ami si Zoran. Si ei leneveau, dar aveau un mai alt stil, dormeau la infinit, tot timpul erau pe punctul de a atipi. Facusem si un video de prezentare a anului nostru, cu toti colegii de facultate, iar pe ei trei ii filmasem in pat, cu ochii intredeschisi, chiar in momentele lor de motaiala matinala. Incercam sa-i mistocaresc ca mai tot timpl dormeau. Le spuneam ca dorm ziua ca sa se poata odihni noaptea. Culmea era ca si eu faceam cam acelasi lucru, mai grav, eu nici nu dormeam atat, pur si simplu leneveam. mai mult →

(9 comentarii)

Vecinul si corcodusul

Am un corcodus plantat in gradinita din fata blocului de Dumnezeu stie cine. Nu stiu ce a patit anul asta corcodusul in cauza, dar e mult prea plin de fructe. Ca sunt fructe in el, nu e rau, partea nasoala e ca sunt coapte, dar nici partea asta nu e asa nasoala decat in combinatie cu legea gravitationala, care se aplica, bag seama, si la corcodusul meu.

In consecinta sub el e o mizerie de nedescris – fructe tari si zemoase strivite de tocuri nepasatoare si slapi de muncitor pe tot trotuarul…

Vad astazi in fata blocului un vecin privind meditativ spre corcodusul incarcat cu mainile pana la coate infipte in buzunarele salopetei lui de lucru. Ne salutam ca intre vecini, dar el nu se abtine sa nu exclame ingandurat, privind cand pomul, cand aleea, cautand o solutie:
- Cata mizerie, domnule, cata mizerie…
Sa nu fiu nepoliticos, raspund intr-o doara, desi ma ardeau buzele sa traversez strada sa-mi cumpar tigari:
- Ar trebui sa-l scuturam…
Amintindu-mi ca e chefliu din fire, plusez zambind un usor entuziasm:
- … apoi sa strangem corcodusele si facem tuica din ele!!
La care vecinul, cu o figura dezamagita si trista: mai mult →

(3 comentarii)

Cum am murit electrocutat

Multa lume se distreaza in momentele in care povestesc ceea ce visez peste noapte, am de multe ori vise ciudate, complicate si probabil amuzante, dar totusi extrem de reale, cu senzatii puternice, autentice, vii.

Acum vreo doua nopti am visat ca m-am electrocutat urat de tot. M-am trezit speriat, dar am adormit relativ repede la loc si mi-am continuat visarea.

In noaptea asta in schimb a fost foarte ciudat. In vis mi-am amintit de visul de acum doua nopti, fiind din nou in fata aceleasi situatii, un fel de deja-vu, desi in vis constientizam ca visasem. Tot in vis am judecat ca din moment ce visasem s-ar putea ca la fel de bine ca si de data asta sa fie un vis, deci ca nu ar trebui sa-mi fac probleme cu adevarat. mai mult →

(11 comentarii)

Colegul meu de etaj cel cacacios

Sunt inca in spital, cum ziceam si intr-un post precedent. Temperatura mare, dureri de cap, alea, ceva virus de vina.

In primele zile, cum n-am avut pofta prea mare de mancare, nici nu am avut ce sa dau afara pe partea cealalta, nu ca ar fi de vina macarea fara sare de spital, sa ne intelegem. Dar la un moment dat tot mi-a venit si mie cheful de o cacare mica, asa.

WC-urile sunt la capatul etajului, undeva pe dreapta. Intru si ma asez pe un tron, mm, ce bine e! Aud un tip chinuindu-se pe culoarul de start numarul doi. Sa nu-i stric concentrarea, imi zic. Sa incerc sa fac toata treaba la modul silentios. Dar cu nu mai fusesem de cateva zile… se acumulasera si ceva gaze pe conducta, iar daca femeile se stie ca nu trag parturi, despre barbati se stie ca trag tunuri, nu glume, cand pleaca la razboi.

Un pic jenat de concentrarea fara ecou a celui de dincolo, mai trag un tun mic, sforait cum s-ar zice, de se zguduie si usa, mai unul si dupa vreo 2 minute de tunete si zgomote ciudate, incep sa mai si eliberez, ma cac sanatos, romaneste.

Nici bine nu-mi incep opera (se stie ca barbatii considera toata treaba o opera, se uita mandri mai apoi in vasul de WC inainte sa traga apa) ca il aud pe vecind ciocanind in usa. Ma gandesc ca nu vrea sa intre – am fost destul de sonor incat sa ma fac prezent: mai mult →

(29 comentarii)

Metode de trezire

In ultima vreme ma trezesc devreme din proprie initiativa, dar asta nu inseamna nu urasc sa fiu trezit de altii. Nu stiu daca sunt oameni care sa nu urasca trezirea fortata. Ehe, tocmai pe asta ne bazam prin liceu cand ne distram cu trezirile.

Clasa a 10-a si a 11-a am facut-o in Caransebes, am stat in internatul liceului. Coleg imi era intr-o vreme Popa Serifu’ Gelu, cu el cred ca era cea mai mare distractie.

Tipul era ciudat, dar se lua foarte tare in serios, la 22 de ani se gandise ca vrea sa se faca popa si s-a apucat de teologie, terminase ceva scoala de meserii. Era prin clasa a 11-a la seminarul teologic cand l-am cunoscut eu.

Gelu avea pe la ora 6 jumatate dimineata rugaciune obligatorie in capela sau la biserica, pentru asta trebuia sa se culce seara undeva in jur de 10 sau mai devreme. Oricum, somnul era totul pentru el. Dormea de nu era adevarat. Ziua, noaptea, cand apuca. Ii mai spuneam cateodata “ba, Gelu, tu dormi ziua ca sa te poti odihni noaptea?”.

Internatul era organizat intr-un fel de apartamente: doua camere cu cate 2 paturi, un hol mic si o baie la fel de mica atasata. Intr-o camera dormeam eu si Gelu, in celalta Mihai si Gabi. Gelu era “dusmanul comun”, tinta predilecta pentru misto-uri si teste de metode de trezit. De obicei il lasam pe Gelu sa adoarma si stateam toti in cealalta camera. Dupa ce adormea Gelu incepea distractia. Intram incetisor in camera: mai mult →

(9 comentarii)

De unde venea citro-ul

Poate de la CI-CO?

ci-co-citro

poza de la matei

Mai tine cineva minte bautura asta? Eu unul cred ca eram prea tanar cand deja a disparut

(13 comentarii)

O scurta istorie cu telefoane.

Denisuca a lansat o provocare interesanta, un mic exercitiu de memorie – istoria telefoanelor detinute de-a lungul timpului. Nu ma pot abtine sa n-o onorez si chiar sa o extind un pic.

Isotria retelelor de telefonie mobila

Zapp au fost primii in 1994 (sub numele de Telefonica Romania), desi s-au chinuit o groaza de ani, nici acum nu au reusit sa ajunga mainstream (compania a fost preluata de Inquam in 2000, dupa ce romanii ramasesera fara bani incercand timp de 2 ani sa-si modernizeze reteaua veche in sistem analog).

Prima firma de telefonie mobila serioasa pe piata din Romania a aparut in 1997 – Connex GSM-ul (actualmente Vodafone), urmati un an mai tarziu de diALOg (cumparati de Orange in 2002).

In mod straniu, nu diALOg-ul a fost a treia firma care sa ofere servicii de telefonie mobila, ci Cosmorom! Compania romaneasca cunoscuta azi drept Cosmote (preluatea de grupul gresesc OTE in 2005 si mai apoi de Deutsche Telekom in 2008, deci pe viitor T-Mobile) a fost a treia care sa primeasca o licenta GSM, in 1998, cu cateva luni inaintea actualului Orange Romania.

Logo-uri vechi

connex_logo dialog_logo

mai mult →

(24 comentarii)

Cele mai bune in 2008

Cele mai citite posturi in 2008 pe de ce blog. Cu voia dumneavostra, dati-mi voie sa spun ca poate fi un top al celor mai bune. Poate nu este cel mai bun criteriu de sortare, dar poate da o oarecare masura.

Locul 1, cu coronita: Generatia ratatilor.
Un post care a mers viral (peste 30,000 afisari numai pe blog) , a fost citit de mult mai multe persoane decat m-as fi asteptat sau as fi sperat. Mai mult – a fost transmis din mail in mail, fara sursa, fara nimic, am reusit sa-l primesc si eu de 2 ori. Inca nu stiu daca m-a deranjat sau nu :)

Locul 2: Imaginea Romaniei facuta praf pe Discovery
Al doilea articol scris in Romania despre subiect – care a facut (intr-o buna masura, zic eu) ca subiectul sa fie atat de mediatizat o saptamana mai tarziu in ziare si pe TV. Videoclipurile nu mai functioneaza intre timp.

Locul 3: Cu Fernando de la Caransebes in tren
OK, singurul meu merit e ca am avut prezenta de spirit de a-l inregistra in plina-i mandrete. 120,000+ views pe youtube.

mai mult →

(6 comentarii)

Vezi si cautarea: Amintiri