de ce? blog » Amintiri

Din facultate. Ascultam Pheonix prea tare și a venit poliția

de ce? — Mon, 22 Nov 2010 12:21:22 +0000

Dan: a, zi-mi ceva
Dan: ca povesteam cu niste prieteni despre facultate
Dan: si nu-mi mai stiam colegii
Dan: care am mai fost baieti?
G Petrus: la jurna?
Dan: ca intr-un final am sunat-o pe irina patras s-o intreb
G Petrus: pai petrus si stefancu, cei doi crai
G Petrus: marina
G Petrus: gogosanu
G Petrus: zoran
G Petrus: adi dobre
G Petrus: costi
Dan: si ea mi-a amintit de scumpu. de el uitasem, dar parca mai era cineva
G Petrus: stai sa mai imi aduc aminte
G Petrus: vlad bobleanta
Dan: asaaaaa. vlad
G Petrus: de altii nu mai imi aduc aminte
Dan: stai, ca eu la altceva ma refeream. astia care eram in gruppa 2
G Petrus: zoran georgevici
Dan: nu, zoran era cu ami, ca se mutase de dragul ei in cealalta grupa
G Petrus: e, da ca era in love atunci
Dan: veneau cu noi doar cand nu se trezeau la seminariile lor
G Petrus: pai cam astia eram
G Petrus: cu marina care nu stia engleza cand se enerva … (click pentru continuare…)

Citeste si:

Cum se rezolvă un conflict conjugal

de ce? — Wed, 03 Nov 2010 21:13:59 +0000

Blonda și patenerul într-un Ford Focus în stânga noastră la semafor. Ea țipă de o auzim cu geamurile închise. Și țipă, și gesticulează și țipă.

Gândindu-se la soluția perfectă, tipul se relaxează, se lasă adânc în scaun și apasă un buton magic.

I WANNA KNOW WHAT LOVE IIIIISSS, I WANT YOU TO SHOOOOW MEEE

Mașina din stânga noastră bubuie pe melodia de la radio în timp ce demarează în trombă. Tipul găsise soluția perfectă.

Citeste si:

Yey, a început facultatea

de ce? — Tue, 05 Oct 2010 09:02:05 +0000

Știți cum a fost în 2003 când am început-o eu? Sincer, dubios. Am ajuns, desigur, cu întârziere, am greșit amfiteatrul, în loc să ajung la Litere + Jurnalism + ce mai trebuia să fie am ajuns la mate-info. Nu știam pe nimeni, dar mi-era prea jenă să mai ies. Am ascultat discursuri sforăitoare despre matematici complexe și mă întrebam dacă e musai să țină 4 ore toată treaba asta.

Pe la ora 2 când au terminat ăștia discursurile am aflat că ai mei terminaseră de mult și că se făcuseră deja împărțirile în grupe. N-am aflat decât prin noiembrie în ce grupă sunt de fapt și de drept.

Acum cică s-a schimbat. Acum cică se fac deschiderile de an online. flashmobstudentesc.ro – de ieri, zic. (e cu premii, poze, alea)

Citeste si:

Cum se dau veștile proaste

de ce? — Mon, 04 Oct 2010 13:52:31 +0000

La Văliug, weekendul Startup Days. Un frig afară de nici câini nu mai mișunau. În prima seară, după o zi lungă, cu colegul de camera, Daniel:

- Dude, ai fost în camera?
- Nu, de ce?
- Pai, am două vești. Una bună și una proastă.
- OK. Care-i aia proastă?
- Am uitat geamul deschis de dimineață.
- #$%$@#$#$%!!! Nici nu mă mai interesează aia bună.
- Hahaha. Trolled!

Citeste si:

Trișorul

de ce? — Mon, 13 Sep 2010 16:48:04 +0000

Nunțile din afara orașului pot fi interesante. Cred ca solista formației face diferența între ele. De fapt, nu cred, sunt convins! Așa a fost la ultima nuntă.

După ce am urmărit-o din priviri o jumătate de seara și toată lumea mi-a spus că e inabordabilă, că e pretențioasă, după ce parcă renunțasem la idee, ne-am întalnit involuntar spre sfarșitul serii pe culoarul spre băi.

- Știu că se obisnuieste să se fure mireasa la nuntă, pot incerca sa fur solista?
- Haha, nu știu.
- Vorbesc serios! Știu despre tine ca ai 23 de ani, că ai facut școala de arte și că imi placi. Vreau sa aflu mai multe. Ieșim la o cafea când ne întoarcem în oraș? … (click pentru continuare…)

Citeste si:

Strada Cameliei…

de ce? — Wed, 30 Jun 2010 09:39:38 +0000

Cu intrare de pe Boogdaneștilor…

Azi dimineață. Trebuia să mă întâlnesc cu cineva chiar prin cartier, la niște cămine studențești de fete, la câteva colțuri distanță de mine… pe strada Cameliei. Mă trezește maică-mea cu un telefon, îmi povestește, îmi dă indicații. Da, da, da. Închide. Adorm instant. Mă sună din nou: deci acum! Ah. OK. Mă echipez adormit de somn și purced.

Uit de prețioasa indicație cu intrare de pe Boogdaneștilor… și-mi vine minunata idee de a tăia câteva colțuri, să nu mai ocolesc. Întreb pe cineva din cartier dacă se poate intra de pe strada X (habar nu am cum se numește) și răspunde senin: ah, și tu te-ai mutat de curând aici? Hmm. Nu. Mersi de răspuns.

Pornesc eu vitejește pe stada X, convins fiind că la primul colț fac stânga și am ajuns. Și merg, și merg, și merg, și povesea devine fantastică: am impresia că strada nu se mai termină. Nu e niciun nenorocit de colț la stânga. Îmi dau seama că sunt mult departe de locul în care încercam să ajung, dar observ un magazin la câteva sute de metri în față și zic să întreb acolo.

… (click pentru continuare…)

Citeste si:

Sunt un nostalgic al spalatului pe maini

de ce? — Wed, 07 Apr 2010 23:12:02 +0000

Serios va zic ca-mi place sa ma spal pe maini. Ma rog, exagerez. Mi-am amintit weekendul asta cat e de misto sa te speli pe maini. M-a palit nostalgia, cumva. Nu ca nu m-as fi mai spalat pe maini in ultima vreme, dar nu in modul ala special cum obsinuiam in tineretile mele, pe cand aveam sub un metru inaltime. Nu stiu cum sa exprim exact sentimentul ala de exaltare pe care il traieste un om cand asociaza o actiune mai mult sau mai putin banala cu o intreaga copilarie.

M-am spalat din greseala prea mult, adica apa a sarit mai sus de palme si m-am lasat dus de… erm val, si m-a palit nostalgia. Mami Rica, bunica din partea lui tata, avea o regula clara: spalatul pe maini se face pana dupa incheieturi. De fiecare data cand gloata de nepoti intra in casa exista doar directia baie. (Si nu umblati la boiler!!!) Era o intreaga nebunie apoi si la baie… Ne bateam, ne udam din cap pana in picioare, mult dupa incheieturi.

Vai, ce vremuri. Iar duminica, … (click pentru continuare…)

Citeste si:

Muci, sange, respect si… ok, fara sange

de ce? — Wed, 10 Feb 2010 22:58:49 +0000

Decor: un magazin oarecare de pe langa Piata Traian, Timisoara.
Moment: candva saptamana trecuta, inainte de a ajunge la sediul Dream Production (pregatim impreuna un proiect nou).
Nevoi: o Cola rece la juma’ de litru, sa mearga langa covrigii din mana.
Personaje: o vanzatoare fara nimic special, un client cu pantaloni prea stramti, o doamna nesimtit de racita si eu.
Amplasare in spatiu: vanzatoarea dupa casa de marcat, clientul de partea celalta a casei de marcat, doamna racita langa un frigider de bauturi, eu in drum spre.

Sunt in spatele doamnei racite si-mi astept randul la analizatul produselor din frigider. Domana pare sa aiba foarte mult timp la dispozitie. Ma prefac ca timpul trece la fel de incet si pentru mine. Astept calm. Viteza doamnei se schimba brusc si se intoarce spre mine, tusind violent fara mana la gura in directia pungii cu covrigi aflati la mine in mana. Zic pas provocarii si incerc sa trec in spatele doamnei, sa vad pe deasupra umarului ei bauturile din frigider. E cel de Pepsi si American Cola.

Ma indrept spre al doilea frigider. Trebuie sa fie frigiderul de Cola. Stimata mea doamna apare si ea. Se posteaza intre mine si frigider inainte de a apuca eu sa-l deschid. Neasteptat de repede mai schimba vitezele. Analizeaza frigiderul, astept din nou calm, dupa care ma analizeaza si pe mine. Zambesc sec ca o castana. Mai tuseste o data violent, fara mana sau batista la gura, uitandu-se la punga mea de covrigi. O adevarata explozie, o tuse-stranut combinata cu un sughit. Am prezenta de spirit si-mi feresc covrigii in secunda 0.01.

Imi vine sa zambesc de-adevaratelea – parca i-a ramas un muc mic pe mustata rasa candva anul trecut. Incerc sa fiu politicos si incerc nici sa nu-i atrag atentia, dar daca mai tuseste o data spre punga mea i-o fac cadou. Ma gandesc sa mut totusi punga la spate. Nu-mi plac cadourile facute necunoscutilor cu muci pe mustata. … (click pentru continuare…)

Citeste si:

Asta inseamna sa traiesti in Timisoara

de ce? — Tue, 05 Jan 2010 01:35:20 +0000

Eu i-as fi spus “O intamplare draguta de Revelion”, dar dupa ce i-am povestit unui prieten, mi-a replicat foarte sincer “Asta inseamna sa traiesti in Timisoara” si cu titlul asta am ramas.

Se intampla in seara de 31 pe la ora 9. Se facea ca ma indreptam impreuna cu Mihai (prietenul din liceu cu care ma intovaraseam la trezit de popi) spre casa in care se tinea cheful de pomina dintre ani.

Ploua mai infernal ca in poezia lui Stanescu afara si amandoi, ca doua doi drumari surpinsi de ninsoare in mijlocului lui decembrie, incaltati in bascheti usori de toamna, paseam ca lebedele printre balti mai mici si baltoace mai pline.

10 minute prin ploaie ne-au fost suficiente sa ne umezim la ciorap ca doua virgine in prag de discoteca sau camin cultural. Ajunsi la bulevard, am falfait de sub umbrele din aripi si am gasit un taxi galben in care am sarit fara sa ne mai uitam la indicativ, la firma sau la tarif. Buun. Cald si bine. Ce mai conteaza firma?

Acum toata lumea stie ca taximetristii sunt prietenii mei, nici asta n-a fost mai prejos. Am inceput sa-l mistocarim selectiv pe Mihai. Ba eu, ba taximetristul. Mihai foarte afectat de proaspata despartire de prietena. Termenul proaspat aparent variaza intre o saptamana si 6 luni. Am ras bine cu tipul, de altfel om serios, la vreo 50 de ani, cu nevasta si cozonac de Craciun acasa.

Pe drum am mai pescuit un prieten. Am ras cu taximetristul si cu cel de-al doilea tot de problema lui Mihai. Eh, si dupa ce am traversat juma’ de oras am ajuns la destinatie. Ne-am urat la multi ani, distractie si toate cele cu taximetristul, de parca ne stiam de juma’ de viata, nu de jumatate de ora, am platit, am verificat sa nu uitam umbrelele si am coborat. … (click pentru continuare…)

Citeste si:

Lenea

de ce? — Wed, 16 Dec 2009 09:49:00 +0000

Nu cred in vise si superstitii, nu cred in interpretarea viselor, nici macar nu visez simbolic, visez real, 3D, color, aproape tot timpul cu persoane reale si locuri identificabile in realitate. Atat de puternica e senzatia de realitate ca uneori ma sperie. Azi noapte am avut un vis cu mesaj, unul direct, foarte direct: nu lenevi!

M-am intors in timp. Eram prin anul doi de facultate.

Nu faceam nimic, nu mergeam la facultate, nu lucram, nu citeam, leneveam pur si simplu, dar eram si un mare ipocrit. Locuiam cu 3 colegi de facultate: Adi, Ami si Zoran. Si ei leneveau, dar aveau un mai alt stil, dormeau la infinit, tot timpul erau pe punctul de a atipi. Facusem si un video de prezentare a anului nostru, cu toti colegii de facultate, iar pe ei trei ii filmasem in pat, cu ochii intredeschisi, chiar in momentele lor de motaiala matinala. Incercam sa-i mistocaresc ca mai tot timpl dormeau. Le spuneam ca dorm ziua ca sa se poata odihni noaptea. Culmea era ca si eu faceam cam acelasi lucru, mai grav, eu nici nu dormeam atat, pur si simplu leneveam. … (click pentru continuare…)

Citeste si:

Vecinul si corcodusul

de ce? — Sat, 27 Jun 2009 18:01:24 +0000

Am un corcodus plantat in gradinita din fata blocului de Dumnezeu stie cine. Nu stiu ce a patit anul asta corcodusul in cauza, dar e mult prea plin de fructe. Ca sunt fructe in el, nu e rau, partea nasoala e ca sunt coapte, dar nici partea asta nu e asa nasoala decat in combinatie cu legea gravitationala, care se aplica, bag seama, si la corcodusul meu.

In consecinta sub el e o mizerie de nedescris – fructe tari si zemoase strivite de tocuri nepasatoare si slapi de muncitor pe tot trotuarul…

Vad astazi in fata blocului un vecin privind meditativ spre corcodusul incarcat cu mainile pana la coate infipte in buzunarele salopetei lui de lucru. Ne salutam ca intre vecini, dar el nu se abtine sa nu exclame ingandurat, privind cand pomul, cand aleea, cautand o solutie:
- Cata mizerie, domnule, cata mizerie…
Sa nu fiu nepoliticos, raspund intr-o doara, desi ma ardeau buzele sa traversez strada sa-mi cumpar tigari:
- Ar trebui sa-l scuturam…
Amintindu-mi ca e chefliu din fire, plusez zambind un usor entuziasm:
- … apoi sa strangem corcodusele si facem tuica din ele!!
La care vecinul, cu o figura dezamagita si trista: … (click pentru continuare…)

Citeste si:

Cum am murit electrocutat

de ce? — Thu, 21 May 2009 02:14:44 +0000

Multa lume se distreaza in momentele in care povestesc ceea ce visez peste noapte, am de multe ori vise ciudate, complicate si probabil amuzante, dar totusi extrem de reale, cu senzatii puternice, autentice, vii.

Acum vreo doua nopti am visat ca m-am electrocutat urat de tot. M-am trezit speriat, dar am adormit relativ repede la loc si mi-am continuat visarea.

In noaptea asta in schimb a fost foarte ciudat. In vis mi-am amintit de visul de acum doua nopti, fiind din nou in fata aceleasi situatii, un fel de deja-vu, desi in vis constientizam ca visasem. Tot in vis am judecat ca din moment ce visasem s-ar putea ca la fel de bine ca si de data asta sa fie un vis, deci ca nu ar trebui sa-mi fac probleme cu adevarat. … (click pentru continuare…)

Citeste si:

Colegul meu de etaj cel cacacios

de ce? — Tue, 21 Apr 2009 17:15:12 +0000

Sunt inca in spital, cum ziceam si intr-un post precedent. Temperatura mare, dureri de cap, alea, ceva virus de vina.

In primele zile, cum n-am avut pofta prea mare de mancare, nici nu am avut ce sa dau afara pe partea cealalta, nu ca ar fi de vina macarea fara sare de spital, sa ne intelegem. Dar la un moment dat tot mi-a venit si mie cheful de o cacare mica, asa.

WC-urile sunt la capatul etajului, undeva pe dreapta. Intru si ma asez pe un tron, mm, ce bine e! Aud un tip chinuindu-se pe culoarul de start numarul doi. Sa nu-i stric concentrarea, imi zic. Sa incerc sa fac toata treaba la modul silentios. Dar cu nu mai fusesem de cateva zile… se acumulasera si ceva gaze pe conducta, iar daca femeile se stie ca nu trag parturi, despre barbati se stie ca trag tunuri, nu glume, cand pleaca la razboi.

Un pic jenat de concentrarea fara ecou a celui de dincolo, mai trag un tun mic, sforait cum s-ar zice, de se zguduie si usa, mai unul si dupa vreo 2 minute de tunete si zgomote ciudate, incep sa mai si eliberez, ma cac sanatos, romaneste.

Nici bine nu-mi incep opera (se stie ca barbatii considera toata treaba o opera, se uita mandri mai apoi in vasul de WC inainte sa traga apa) ca il aud pe vecind ciocanind in usa. Ma gandesc ca nu vrea sa intre – am fost destul de sonor incat sa ma fac prezent: … (click pentru continuare…)

Citeste si:

Metode de trezire

de ce? — Tue, 24 Mar 2009 11:20:01 +0000

In ultima vreme ma trezesc devreme din proprie initiativa, dar asta nu inseamna nu urasc sa fiu trezit de altii. Nu stiu daca sunt oameni care sa nu urasca trezirea fortata. Ehe, tocmai pe asta ne bazam prin liceu cand ne distram cu trezirile.

Clasa a 10-a si a 11-a am facut-o in Caransebes, am stat in internatul liceului. Coleg imi era intr-o vreme Popa Serifu’ Gelu, cu el cred ca era cea mai mare distractie.

Tipul era ciudat, dar se lua foarte tare in serios, la 22 de ani se gandise ca vrea sa se faca popa si s-a apucat de teologie, terminase ceva scoala de meserii. Era prin clasa a 11-a la seminarul teologic cand l-am cunoscut eu.

Gelu avea pe la ora 6 jumatate dimineata rugaciune obligatorie in capela sau la biserica, pentru asta trebuia sa se culce seara undeva in jur de 10 sau mai devreme. Oricum, somnul era totul pentru el. Dormea de nu era adevarat. Ziua, noaptea, cand apuca. Ii mai spuneam cateodata “ba, Gelu, tu dormi ziua ca sa te poti odihni noaptea?”.

Internatul era organizat intr-un fel de apartamente: doua camere cu cate 2 paturi, un hol mic si o baie la fel de mica atasata. Intr-o camera dormeam eu si Gelu, in celalta Mihai si Gabi. Gelu era “dusmanul comun”, tinta predilecta pentru misto-uri si teste de metode de trezit. De obicei il lasam pe Gelu sa adoarma si stateam toti in cealalta camera. Dupa ce adormea Gelu incepea distractia. Intram incetisor in camera: … (click pentru continuare…)

Citeste si:

De unde venea citro-ul

de ce? — Thu, 12 Mar 2009 04:39:49 +0000

Poate de la CI-CO?

poza de la matei

Mai tine cineva minte bautura asta? Eu unul cred ca eram prea tanar cand deja a disparut

Citeste si:

O scurta istorie cu telefoane.

de ce? — Mon, 12 Jan 2009 15:00:00 +0000

Denisuca a lansat o provocare interesanta, un mic exercitiu de memorie – istoria telefoanelor detinute de-a lungul timpului. Nu ma pot abtine sa n-o onorez si chiar sa o extind un pic.

Isotria retelelor de telefonie mobila

Zapp au fost primii in 1994 (sub numele de Telefonica Romania), desi s-au chinuit o groaza de ani, nici acum nu au reusit sa ajunga mainstream (compania a fost preluata de Inquam in 2000, dupa ce romanii ramasesera fara bani incercand timp de 2 ani sa-si modernizeze reteaua veche in sistem analog).

Prima firma de telefonie mobila serioasa pe piata din Romania a aparut in 1997 – Connex GSM-ul (actualmente Vodafone), urmati un an mai tarziu de diALOg (cumparati de Orange in 2002).

In mod straniu, nu diALOg-ul a fost a treia firma care sa ofere servicii de telefonie mobila, ci Cosmorom! Compania romaneasca cunoscuta azi drept Cosmote (preluatea de grupul gresesc OTE in 2005 si mai apoi de Deutsche Telekom in 2008, deci pe viitor T-Mobile) a fost a treia care sa primeasca o licenta GSM, in 1998, cu cateva luni inaintea actualului Orange Romania.

Logo-uri vechi

… (click pentru continuare…)

Citeste si:

Cele mai bune in 2008

de ce? — Sun, 11 Jan 2009 14:03:17 +0000

Cele mai citite posturi in 2008 pe de ce blog. Cu voia dumneavostra, dati-mi voie sa spun ca poate fi un top al celor mai bune. Poate nu este cel mai bun criteriu de sortare, dar poate da o oarecare masura.

Locul 1, cu coronita: Generatia ratatilor.
Un post care a mers viral (peste 30,000 afisari numai pe blog) , a fost citit de mult mai multe persoane decat m-as fi asteptat sau as fi sperat. Mai mult – a fost transmis din mail in mail, fara sursa, fara nimic, am reusit sa-l primesc si eu de 2 ori. Inca nu stiu daca m-a deranjat sau nu :)

Locul 2: Imaginea Romaniei facuta praf pe Discovery
Al doilea articol scris in Romania despre subiect – care a facut (intr-o buna masura, zic eu) ca subiectul sa fie atat de mediatizat o saptamana mai tarziu in ziare si pe TV. Videoclipurile nu mai functioneaza intre timp.

Locul 3: Cu Fernando de la Caransebes in tren
OK, singurul meu merit e ca am avut prezenta de spirit de a-l inregistra in plina-i mandrete. 120,000+ views pe youtube.

… (click pentru continuare…)

Citeste si:

Din ciclul de vanzatoare nasoale: curioasele

de ce? — Wed, 26 Nov 2008 11:51:22 +0000

Iar ma enervez cu vanzatoarele, iar de data asta nu ma mai iau de nesimtitele de la NovaTim (nu am mai cumparat de acolo de cand am scris postul), ci de deva vanzatoare de la un non-stop din apropiere. Ajung sa cred ca exista tipologii bine definite de vanzatoare.

Deci, exista un tip de vanzatoare gasit doar in magazinele de cartier, fara auto-servire, si anume tipul de curioase la infinit.

Ieri dimineata, ma duc sa-mi iau tigari de la non-stop, cer frumos un Lucky Lights si imi e trantita scurt, pe ton usor iritat, cum ii sade bine unei vanzatoare, replica: Altceva?.

Grr, simt ca ma ia cu nervi. Zambesc frumos, in timp ce ma rotesc pe calcai sa vad ce mai am imprejur, si ma orientez spre vitrina cu mezeluri. Ce naiba, si asa nu prea am nimic pentru micul dejun acasa. … (click pentru continuare…)

Citeste si:

Mi-e dor

de ce? — Tue, 18 Nov 2008 10:09:47 +0000

Uite ca mi-e dor, trebuie sa-mi fie si mie dor de ceva nu? Sincer, chiar imi e.

Mi-e tare dor de serile de vara din fata casei de la sat, cu sora-mea, cu Osi si Amalia, cu Gabi si Rodica, cu Ote si Mirela, cu Pavel Cioc si Vasi, cu Tuca si Oana, cu Andreea si Mariana, Flavius si Chistoc, cu Petra si Nelu, cu Gavrila si Viorica, cu Dan si Florin, cu Pavel si Cristi, cu povestile si jocurile pe care le inventam, cu pedepsele si provocarile din miez de noapte, cu rastele si muzica ce se auzeau din partea cealalta a satului. Ce nebunie…

Mi-e dor si de prietenii din Caransebes. De Mihai si iarasi de Gabi, cu calmul lui imperturbabil la mistourile noastre. De gagicile noastre si de gagicile lui, de profesori ticniti si de pedagogi ai dracului. Hehe, ce vremuri…

Imi e dor si de LEGO, … (click pentru continuare…)

Citeste si:

Va rog sa-mi scuzati intentia buna

de ce? — Thu, 13 Nov 2008 11:05:37 +0000

Saptamana trecuta eram printr-un magazin cu tot felul de produse pentru constructii (nu o sa-i spun numele). Cautam niste margini din alea pentru parchet (habar nu am cum se numesc de fapt). Analizam culori, grosimi, spatiul pentru cabluri, etc.

Langa mine apare o doamna (mult spus doamna, a se vedea mai incolo de ce) care sa caute si ea acelasi lucru. Si se apuca: rascoleste, cauta, intoarce toate singhiile alea, verifica culoarea si modelul cu o bucata de parchet laminat pe care o tinea intre unghii (a se citi “gheare”), ma da de cateva ori la o parte ca sa-si gaseasca potrivirea perfecta, se agita mult…

Eu nu stiam exact ce vreau si cautam mai degraba pasiv, din priviri. Cu ea acolo a trebuit sa ma dau un spate vreun metru, ca sa nu ma calce, nu de alta. Apare si un angajat responsabil de sectiunea respectiva sa ne ajute. Il intreb daca are profilul care mi-l ceruse mesterul, ii cer sa-mi explice un pic care e schema cu marginilea alea si tipul, foarte cam si tacticos, se apuca de povestit. Cand, apare “domana”. Il ia pe asta de o aripa, mai-mai sa-l tranteasca pe jos, si-l trage dupa ea. Aici incepe distractia. … (click pentru continuare…)

Citeste si:

Cum sa-ti ascuti cutitul la bloc

de ce? — Mon, 03 Nov 2008 07:46:59 +0000

Aseara, povestind nazbatii despre si cu vecinii, la Arad, mi-am adus aminte de o metoda geniala de a ascuti cutitele din casa (neaparat toate, sa dureze juma’ de ora cel putin):

Cu flexul!

Dar la modul: gaseste unul mare si zgomotos (in genul celor cu care se taie betoane si tevi comuniste de metal), pune-l pe jos in bucatarie, pe gresia tremuranda (de placere, evident) si da-i drumul – asigura-te ca si duminica, iar ora trecuta de 9. Ca pas obligatoriu: tragi apoi o fuga pana jos, daca nu se aude de pe partea cealalta a blocului nu e bine. Trebuie gasit un flex mai mare!

Actiunea propriuzisa e simpla: Dupa ce s-a gasit cel mai mare flex pe care il au prietenii si prietenii prietenilor instalatorilor pe care ii stii, iei cutitele pe rand si le polizezi cat se poate de incet si cu grija.

Daca nu te pricepi, … (click pentru continuare…)

Citeste si:

Bassul si vodka

de ce? — Fri, 05 Sep 2008 14:14:00 +0000

Toamna 2005. Plina sesiune (de restante). Motiv de chef – inexistent. Se da sfoara’n in tara ca “Dan tine chef” – toata lumea confirma prezenta. Partea proasta e s-a adunat lumea in asa hal incat la un moment dat ne-am dat seama facand o lista ca urmeaza sa fim 29.

Unde naiba sa bagi 29 de oameni intr-un apartament de 4 camere? “In baie”, imi tot raspundea un prieten la intrebarea retorica. Intr-un final am aranjat lista astfel incat sa fim vreo 22-24 maxim (cu tot cu prietenii prietenilor).

Cum exista doua scopuri mari si late la chefuri – sa te imbeti sau sa te combini – iar eu imi aminteam cumva ca prin ceata ca dupa cheful precedent, cand alesesem sa ma combin, m-am trezit dimineata cu o durere de cap si o necunoscuta cam grasa in brate – am zis ca vreau “doar sa ma fac varza” in seara respectiva.

Diversitatea e cheia unei betii crunte (asociata cu mahmureala de 10ore), asa mi-am facut cateva cocktailuri cu tot ce se gasea mai dur si urat mirositor prin casa.

Ora 3 dimineata, spre 5, poate era 4, nu conteaza. Stau de povesti cu un tip dintre aia care erau disperati la vederea alcoolului sau femeilor – de ziceam eu ca-s popi – analizam cine si cat a baut. Ce-mi trece mie prin cap? Cine nu a baut deloc…
- Auzi, muzica a baut ceva in seara asta?!?
El, ferm convins:
- Sigur nu, as fi vazut-o! … (click pentru continuare…)

Citeste si:

Studentii si cardul

de ce? — Fri, 05 Sep 2008 13:09:02 +0000

Ce face un student daca nu are bani? Se intreaba daca a mai ramas ceva pe card. Si daca are card la BRD, are mai putin de 10RON pe el si aia e suma minima pe care o poate scoate? Eh, treaba se complica.

Acum vreo 4 ani. Eram cu Ovi prin Complexul Studentesc, evident, fara tigari. Ceva bani primeam amandoi abia a doua zi. Isi aminteste asta ca mai are ceva pe card, card de la BRD, evident. Vreo 6 sau 7 lei – dar destui pentru tigari si vreo 2 beri. Tigarile erau in jur de 2 lei pe atunci, iar pe terasa la Gulliver o bere la halba facea vreo 13 mii (in lei vechi). Un deliciu, nu altceva.

Cum scoatem noi banii aia? Cum ne folosim de ei? Magazine care sa aibe POS existau mai rar… Stam noi si ne tot gandim cum sa facem, cand ii vine lui ideea geniala:
- Ba, hai la banca!
- Daca scoti banii de la banca iti iau astia comision mare si nu mai raman bani si de bere.
- Ah, nuuu, o sa vezi…

Ajungem la banca, Ovi isi trage figura umila pe chip si se indreapta spre ghiseu: … (click pentru continuare…)

Citeste si:

Si bravul CD a spus: Bum!

de ce? — Tue, 26 Aug 2008 14:19:23 +0000

Povestea tragi-comica a CD-ului buclucas sau cum a explodat un CD in unitate, la modul foarte propriu. Poze atasate, desigur. :) … (click pentru continuare…)

Citeste si:

Sfaturi din gara

de ce? — Thu, 21 Aug 2008 15:47:34 +0000

Gara de Nord, Bucuresti, inca o ora si ceva pana pleaca trenul meu. Caut un loc pe terasa la Mac, nu gasesc decat o masa mai goala – un tip citea ziarul. Ma lasa sa stau. Eu citesc online, el offline, mai comentam in rastimpuri amuzati stirile.

O voce seaca anunta prin difuzoarele din gara ca rapidul de Constanta intarzie 95 de minute (!!!). Tipul incepe sa rada. Incep eu comentariile:
- E trenul tau?
- Da, vin niste prieteni de la mare si am promis ca-i astept.
- Ups, nasoala promisiune.
- Stii care e partea amuzanta? Acum 5 minute anuntasera ca intarzie 45 de minute, acum cica 95. Tu ce tren astepti?
- Rapidul de Timisoara, pleaca in vreo 50 de minute.
- O sa fim ceva timp colegi de masa. :) Eu stau deja de vreo ora aici… ma mint astia in ultimul hal cu intarzierile.

Mai trece vreo jumatate de ora cu tot felul de discutii si bancuri, aceasi voce seaca din difuzoare anunta rapidul de Constanta la peron. Colegul de masa, foarte vesel:

- Mai, s-o fi teleportat…
- Poate au gresit astia anuntul, ma distrez eu pe seama lui.
- Cum ar fi, ma duc sa vad. Erm, acum sa nu mi-o iei in nume de rau, nu am nimic cu tine, dar sper sa nu ne mai reintalnim la masa asta :))

Se ridica amuzat, da sa plece, dar se mai intoarce o data catre mine: … (click pentru continuare…)