61 articole care contin Amintiri

NOTA: Pe aceasta pagina vei gasi doar un fragment din articol, fara imagini, pentru articolul complet click pe titlu. (Ordonarea e dupa data)

Personal 30 Iun 2010, 12:39

Strada Cameliei…

Cu intrare de pe Boogdaneștilor…

Azi dimineață. Trebuia să mă întâlnesc cu cineva chiar prin cartier, la niște cămine studențești de fete, la câteva colțuri distanță de mine… pe strada Cameliei. Mă trezește maică-mea cu un telefon, îmi povestește, îmi dă indicații. Da, da, da. Închide. Adorm instant. Mă sună din nou: deci acum! Ah. OK. Mă echipez adormit de somn și purced.

Uit de prețioasa indicație cu intrare de pe Boogdaneștilor… și-mi vine minunata idee de a tăia câteva colțuri, să nu mai ocolesc. Întreb pe cineva din cartier dacă se poate intra de pe strada X (habar nu am cum se numește) și răspunde senin: ah, și tu te-ai mutat de curând aici? Hmm. Nu. Mersi de răspuns.

Pornesc eu vitejește pe stada X, convins fiind că la primul colț fac stânga și am ajuns. Și merg, și merg, și merg, și povesea devine fantastică: am impresia că strada nu se mai termină. Nu e niciun nenorocit de colț la stânga. Îmi dau seama că sunt mult departe de locul în care încercam să ajung, dar observ un magazin la câteva sute de metri în față și zic să întreb acolo.

mai mult →

(21 comentarii)

Personal 8 Apr 2010, 1:12

Sunt un nostalgic al spalatului pe maini

Serios va zic ca-mi place sa ma spal pe maini. Ma rog, exagerez. Mi-am amintit weekendul asta cat e de misto sa te speli pe maini. M-a palit nostalgia, cumva. Nu ca nu m-as fi mai spalat pe maini in ultima vreme, dar nu in modul ala special cum obsinuiam in tineretile mele, pe cand aveam sub un metru inaltime. Nu stiu cum sa exprim exact sentimentul ala de exaltare pe care il traieste un om cand asociaza o actiune mai mult sau mai putin banala cu o intreaga copilarie.

M-am spalat din greseala prea mult, adica apa a sarit mai sus de palme si m-am lasat dus de… erm val, si m-a palit nostalgia. Mami Rica, bunica din partea lui tata, avea o regula clara: spalatul pe maini se face pana dupa incheieturi. De fiecare data cand gloata de nepoti intra in casa exista doar directia baie. (Si nu umblati la boiler!!!) Era o intreaga nebunie apoi si la baie… Ne bateam, ne udam din cap pana in picioare, mult dupa incheieturi.

Vai, ce vremuri. Iar duminica, mai mult →

(7 comentarii)

Personal 11 Feb 2010, 0:58

Muci, sange, respect si… ok, fara sange

Decor: un magazin oarecare de pe langa Piata Traian, Timisoara.
Moment: candva saptamana trecuta, inainte de a ajunge la sediul Dream Production (pregatim impreuna un proiect nou).
Nevoi: o Cola rece la juma’ de litru, sa mearga langa covrigii din mana.
Personaje: o vanzatoare fara nimic special, un client cu pantaloni prea stramti, o doamna nesimtit de racita si eu.
Amplasare in spatiu: vanzatoarea dupa casa de marcat, clientul de partea celalta a casei de marcat, doamna racita langa un frigider de bauturi, eu in drum spre.

Sunt in spatele doamnei racite si-mi astept randul la analizatul produselor din frigider. Domana pare sa aiba foarte mult timp la dispozitie. Ma prefac ca timpul trece la fel de incet si pentru mine. Astept calm. Viteza doamnei se schimba brusc si se intoarce spre mine, tusind violent fara mana la gura in directia pungii cu covrigi aflati la mine in mana. Zic pas provocarii si incerc sa trec in spatele doamnei, sa vad pe deasupra umarului ei bauturile din frigider. E cel de Pepsi si American Cola.

Ma indrept spre al doilea frigider. Trebuie sa fie frigiderul de Cola. Stimata mea doamna apare si ea. Se posteaza intre mine si frigider inainte de a apuca eu sa-l deschid. Neasteptat de repede mai schimba vitezele. Analizeaza frigiderul, astept din nou calm, dupa care ma analizeaza si pe mine. Zambesc sec ca o castana. Mai tuseste o data violent, fara mana sau batista la gura, uitandu-se la punga mea de covrigi. O adevarata explozie, o tuse-stranut combinata cu un sughit. Am prezenta de spirit si-mi feresc covrigii in secunda 0.01.

Imi vine sa zambesc de-adevaratelea – parca i-a ramas un muc mic pe mustata rasa candva anul trecut. Incerc sa fiu politicos si incerc nici sa nu-i atrag atentia, dar daca mai tuseste o data spre punga mea i-o fac cadou. Ma gandesc sa mut totusi punga la spate. Nu-mi plac cadourile facute necunoscutilor cu muci pe mustata. mai mult →

(19 comentarii)

Timp liber 5 Ian 2010, 3:35

Asta inseamna sa traiesti in Timisoara

Eu i-as fi spus “O intamplare draguta de Revelion”, dar dupa ce i-am povestit unui prieten, mi-a replicat foarte sincer “Asta inseamna sa traiesti in Timisoara” si cu titlul asta am ramas.

Se intampla in seara de 31 pe la ora 9. Se facea ca ma indreptam impreuna cu Mihai (prietenul din liceu cu care ma intovaraseam la trezit de popi) spre casa in care se tinea cheful de pomina dintre ani.

Ploua mai infernal ca in poezia lui Stanescu afara si amandoi, ca doua doi drumari surpinsi de ninsoare in mijlocului lui decembrie, incaltati in bascheti usori de toamna, paseam ca lebedele printre balti mai mici si baltoace mai pline.

10 minute prin ploaie ne-au fost suficiente sa ne umezim la ciorap ca doua virgine in prag de discoteca sau camin cultural. Ajunsi la bulevard, am falfait de sub umbrele din aripi si am gasit un taxi galben in care am sarit fara sa ne mai uitam la indicativ, la firma sau la tarif. Buun. Cald si bine. Ce mai conteaza firma?

Acum toata lumea stie ca taximetristii sunt prietenii mei, nici asta n-a fost mai prejos. Am inceput sa-l mistocarim selectiv pe Mihai. Ba eu, ba taximetristul. Mihai foarte afectat de proaspata despartire de prietena. Termenul proaspat aparent variaza intre o saptamana si 6 luni. Am ras bine cu tipul, de altfel om serios, la vreo 50 de ani, cu nevasta si cozonac de Craciun acasa.

Pe drum am mai pescuit un prieten. Am ras cu taximetristul si cu cel de-al doilea tot de problema lui Mihai. Eh, si dupa ce am traversat juma’ de oras am ajuns la destinatie. Ne-am urat la multi ani, distractie si toate cele cu taximetristul, de parca ne stiam de juma’ de viata, nu de jumatate de ora, am platit, am verificat sa nu uitam umbrelele si am coborat. mai mult →

(20 comentarii)

Personal 16 Dec 2009, 11:49

Lenea

Nu cred in vise si superstitii, nu cred in interpretarea viselor, nici macar nu visez simbolic, visez real, 3D, color, aproape tot timpul cu persoane reale si locuri identificabile in realitate. Atat de puternica e senzatia de realitate ca uneori ma sperie. Azi noapte am avut un vis cu mesaj, unul direct, foarte direct: nu lenevi!

M-am intors in timp. Eram prin anul doi de facultate.

Nu faceam nimic, nu mergeam la facultate, nu lucram, nu citeam, leneveam pur si simplu, dar eram si un mare ipocrit. Locuiam cu 3 colegi de facultate: Adi, Ami si Zoran. Si ei leneveau, dar aveau un mai alt stil, dormeau la infinit, tot timpul erau pe punctul de a atipi. Facusem si un video de prezentare a anului nostru, cu toti colegii de facultate, iar pe ei trei ii filmasem in pat, cu ochii intredeschisi, chiar in momentele lor de motaiala matinala. Incercam sa-i mistocaresc ca mai tot timpl dormeau. Le spuneam ca dorm ziua ca sa se poata odihni noaptea. Culmea era ca si eu faceam cam acelasi lucru, mai grav, eu nici nu dormeam atat, pur si simplu leneveam. mai mult →

(9 comentarii)

Vezi si cautarea: Amintiri

« Prev1|2|3|4|5|Next »

Blogroll

Arhive

Pagini

Feed partial | Feed complet
14 vizitatori online