61 articole care contin Amintiri

NOTA: Pe aceasta pagina vei gasi doar un fragment din articol, fara imagini, pentru articolul complet click pe titlu. (Ordonarea e dupa data)

O scurta istorie cu telefoane.

Denisuca a lansat o provocare interesanta, un mic exercitiu de memorie – istoria telefoanelor detinute de-a lungul timpului. Nu ma pot abtine sa n-o onorez si chiar sa o extind un pic.

Isotria retelelor de telefonie mobila

Zapp au fost primii in 1994 (sub numele de Telefonica Romania), desi s-au chinuit o groaza de ani, nici acum nu au reusit sa ajunga mainstream (compania a fost preluata de Inquam in 2000, dupa ce romanii ramasesera fara bani incercand timp de 2 ani sa-si modernizeze reteaua veche in sistem analog).

Prima firma de telefonie mobila serioasa pe piata din Romania a aparut in 1997 – Connex GSM-ul (actualmente Vodafone), urmati un an mai tarziu de diALOg (cumparati de Orange in 2002).

In mod straniu, nu diALOg-ul a fost a treia firma care sa ofere servicii de telefonie mobila, ci Cosmorom! Compania romaneasca cunoscuta azi drept Cosmote (preluatea de grupul gresesc OTE in 2005 si mai apoi de Deutsche Telekom in 2008, deci pe viitor T-Mobile) a fost a treia care sa primeasca o licenta GSM, in 1998, cu cateva luni inaintea actualului Orange Romania.

Logo-uri vechi

connex_logo dialog_logo

mai mult →

(28 comentarii)

Cele mai bune in 2008

Cele mai citite posturi in 2008 pe de ce blog. Cu voia dumneavostra, dati-mi voie sa spun ca poate fi un top al celor mai bune. Poate nu este cel mai bun criteriu de sortare, dar poate da o oarecare masura.

Locul 1, cu coronita: Generatia ratatilor.
Un post care a mers viral (peste 30,000 afisari numai pe blog) , a fost citit de mult mai multe persoane decat m-as fi asteptat sau as fi sperat. Mai mult – a fost transmis din mail in mail, fara sursa, fara nimic, am reusit sa-l primesc si eu de 2 ori. Inca nu stiu daca m-a deranjat sau nu :)

Locul 2: Imaginea Romaniei facuta praf pe Discovery
Al doilea articol scris in Romania despre subiect – care a facut (intr-o buna masura, zic eu) ca subiectul sa fie atat de mediatizat o saptamana mai tarziu in ziare si pe TV. Videoclipurile nu mai functioneaza intre timp.

Locul 3: Cu Fernando de la Caransebes in tren
OK, singurul meu merit e ca am avut prezenta de spirit de a-l inregistra in plina-i mandrete. 120,000+ views pe youtube.

mai mult →

(6 comentarii)

Din ciclul de vanzatoare nasoale: curioasele

Iar ma enervez cu vanzatoarele, iar de data asta nu ma mai iau de nesimtitele de la NovaTim (nu am mai cumparat de acolo de cand am scris postul), ci de deva vanzatoare de la un non-stop din apropiere. Ajung sa cred ca exista tipologii bine definite de vanzatoare.

Deci, exista un tip de vanzatoare gasit doar in magazinele de cartier, fara auto-servire, si anume tipul de curioase la infinit.

Ieri dimineata, ma duc sa-mi iau tigari de la non-stop, cer frumos un Lucky Lights si imi e trantita scurt, pe ton usor iritat, cum ii sade bine unei vanzatoare, replica: Altceva?.

Grr, simt ca ma ia cu nervi. Zambesc frumos, in timp ce ma rotesc pe calcai sa vad ce mai am imprejur, si ma orientez spre vitrina cu mezeluri. Ce naiba, si asa nu prea am nimic pentru micul dejun acasa. mai mult →

(17 comentarii)

Mi-e dor

Uite ca mi-e dor, trebuie sa-mi fie si mie dor de ceva nu? Sincer, chiar imi e.

Mi-e tare dor de serile de vara din fata casei de la sat, cu sora-mea, cu Osi si Amalia, cu Gabi si Rodica, cu Ote si Mirela, cu Pavel Cioc si Vasi, cu Tuca si Oana, cu Andreea si Mariana, Flavius si Chistoc, cu Petra si Nelu, cu Gavrila si Viorica, cu Dan si Florin, cu Pavel si Cristi, cu povestile si jocurile pe care le inventam, cu pedepsele si provocarile din miez de noapte, cu rastele si muzica ce se auzeau din partea cealalta a satului. Ce nebunie…

Mi-e dor si de prietenii din Caransebes. De Mihai si iarasi de Gabi, cu calmul lui imperturbabil la mistourile noastre. De gagicile noastre si de gagicile lui, de profesori ticniti si de pedagogi ai dracului. Hehe, ce vremuri…

Imi e dor si de LEGO, mai mult →

(12 comentarii)

Va rog sa-mi scuzati intentia buna


Saptamana trecuta eram printr-un magazin cu tot felul de produse pentru constructii (nu o sa-i spun numele). Cautam niste margini din alea pentru parchet (habar nu am cum se numesc de fapt). Analizam culori, grosimi, spatiul pentru cabluri, etc.

Langa mine apare o doamna (mult spus doamna, a se vedea mai incolo de ce) care sa caute si ea acelasi lucru. Si se apuca: rascoleste, cauta, intoarce toate singhiile alea, verifica culoarea si modelul cu o bucata de parchet laminat pe care o tinea intre unghii (a se citi “gheare”), ma da de cateva ori la o parte ca sa-si gaseasca potrivirea perfecta, se agita mult…

Eu nu stiam exact ce vreau si cautam mai degraba pasiv, din priviri. Cu ea acolo a trebuit sa ma dau un spate vreun metru, ca sa nu ma calce, nu de alta. Apare si un angajat responsabil de sectiunea respectiva sa ne ajute. Il intreb daca are profilul care mi-l ceruse mesterul, ii cer sa-mi explice un pic care e schema cu marginilea alea si tipul, foarte cam si tacticos, se apuca de povestit. Cand, apare “domana”. Il ia pe asta de o aripa, mai-mai sa-l tranteasca pe jos, si-l trage dupa ea. Aici incepe distractia. mai mult →

(19 comentarii)

Vezi si cautarea: Amintiri