Noi, oamenii, suntem prea stresati cand e vorba de viitorul copiilor. Oricat de neseriosi am fi, in momentul in care intra copiii in joc, ne schimbam total, devenim cum s-ar zice responsabili. De fapt ne stresam foarte tare. Gandim fiecare pas, citim carti, ne sfatuim cu prietenii, punem la indoiala orice decizie ar trebui sa luam, facem asigurari, fonduri de risc, fonduri de studii si pana la urma pentru ce?
Daca iti lasi copilul prea liber, asta va jindui dupa afectiunea parinteasca pe care o vede la altii, daca in schimb incerci sa-l ocrotesti, se va simti sufocat, iar daca vrei sa-i dai vreun sfat, fie el si stupid, din experienta ta de copil va scrie pe blog. Asa se intampla. Cum ai face in adolescenta sau la un moment dat tot te va uri si i se va parea ca nu ai facut destul.
Animalele nu au problemele astea, nu-si cresc puii la modul cerebral, iar ei nu par sa aiba prea multe probleme vizavi de comportamentul parintilor. Pai, ele nu gandesc. Corect, dar instinctual isi propaga specia mult mai bine decat o facem noi.


