Papagalul se hotaste intr-o zi ca ii place vulpea si ca trebuie sa mearga la ea s-o incerce … s-o f*ta, mai pe romaneste. Parfumat frumos, cu flori si un zambet de zile mari. Refuzul vine promt pe motiv de “fata mare”. Pleaca pagagalul dezamagit, se intoarce a doua zi, mai parfumat, mai colorat, mai bine imbracat si ii marturiseste sincer vulpii ca o iubeste. Vulpea, ca orice vulpe, nu se lasa usor impresionata si-l trmite la plimbare cu clasicul “stii, relatia noastra inca nu a ajuns atat de departe incat sa ma gandesc la astfel de pasi”.
In ziua urmatoare se intoarce papagalul plin de el, dar tot elegant si stilat. O arunca pe vulpe pe pat si-i spune cu voce de macho: “Vulpito, acum! Vreau sa te am acum, simt ca explodez, trebuie s-o facem!” Vulpea se intoarce pe o parte si ii marturiseste induiosata de trairile lui “Stii, sunt pe stop, nu se poate”.
Pleaca papagalul dezamagit, cu penajul pleostit de atatea refuzuri, cu egoul facut praf si ghici cu cine se intalneste? mai mult →
