Preşedintele şi-a asumat cea mai nepopulară decizie luată vreodată în România după ‘89. Niciodată n-au mai fost tăiate în masă salariile, pensiile şi ajutoarele pentru milioane de bugetari – şi încă în proporţii semnificative.
L-am ascultat atent pe dl. Băsescu, anunţând tăierile de venituri. Ecuaţia expusă de dânsul e simplă. O ştim cu toţii. Cheltuim mai mult decât încasăm. Nu putem încasa mai mult, deci trebuie să acoperim cumva diferenţa. Drept urmare, să cheltuim mai puţin. Harşt! 25% din veniturile bugetarilor, 15% din pensii, 15% din ajutoarele de şomaj. Şi cu asta, ne încadrăm într-un deficit acceptabil, nu?
Tare mi-e teamă că nu. Tare mi-e teamă că încasările vor scădea şi ele proporţional, foarte repede. Salarii şi pensii mai mici, deci impozite mai mici, CAS mai mic. Mai puţin bani, deci mai puţine cumpărături, deci mai puţine încasări din TVA.
Mai rău, scăderea masivă a puterii de cumpărare a milioane de oameni va ricoşa violent şi în mediul privat. Alte şi alte firme se vor închide, pentru că vor fi din ce în ce mai puţini bani care să le cumpere serviciile, produsele. Mai mulţi şomeri, şi mai puţine impozite pe salarii, şi mai puţine contribuţii sociale, dar, deodată, mai mulţi bani ca ajutor de şomaj.
E o spirală inversă, declanşată de incompetenţa Executivului – şi, evident, a dlui Băsescu, care a ţinut să fie el în ţara asta şi şef de stat şi de guvern. Rezultatele – le simţim din ce în ce mai tare.
Din păcate, cea mai nepopulară măsură luată vreodată în România după ‘89, anunţată joi de preşedintele Traian Băsescu, nu este altceva decât o altă aspirină administrată unui bolnav cronic. Va avea acelaşi efect – nul, dar cu o particularitate.
Diferenţa e că, de data asta, a venit sub formă de supozitor.
un text superb ce merită citit integral
PS: cine spunea că textele lungi nu mai au farmec (citite) pe internet?
