Practic de la punerea in functiune a primei linii de transport in comun pe sub pamant din New York se implinesc 105 ani (azi, pe 27 octombrie).
Peste aproape vreo 2 saptamani (pe 16 noiembrie, mai exact) se vor implini 30 de ani de la prima linie subterana din Bucuresti.
Din 19.000.000 (19 milioane) de New Yorkezi 5,2 milioane se deplaseaza zilnic cu metro-ul (~27%) link, din 2.000.000 de locuitori ai Bucurestiului vreo 600.000 se deplaseaza zilnic cu metroul (~30%) link.
Ei au 468 de statii, noi avem 49.
Distanta medie intre statii in New York e de 2,25 km, in Bucuresti de 1,3 km.
Totusi noi ne plangem ca metro-ul e nasol, ei nu.
Misto, nu?
Cazat la Hotel Stil (care numai de 4 stele nu arata), momentan la wordcamp.ro, cu Lori si Scribu alaturi (de-a dreapta si de-a stanga bloggerului), il ascult pe Nikolay
updates comming
In Bucuresti s-au schimbat intr-un mare stil denumirile a 8 statii de metrou: Semanatoarea a devenit Petrache Poenaru, Armata Poporului – Lujerului, Industriilor – Preciziei, Depoul IMGB – Berceni, IMGB – Dimitrie Leonida, Laromet – Laminorului, Policolor – Nicolae Teclu, iar Linia de Centura se numeste acum Anghel Saligny. Bun.
Duminica, pe drumul de intoarcere de la Arsenal Park am lecturat un ghid al Bucurestiului in limba engleza: download In Your Pocket (link spre pdf) – cel mai bascalios ghid pe care l-am citit pana acum. In prima faza m-a enervat mistocareala autorului, Craig Turp , dupa care am inceput sa rad pentru ca tipul, oricat misto ar fi facut, avea dreptate in multe privinte.
Revenim la schimbarea denumirilor “comuniste” si citez din In Your Pocket: mai mult →
Stiu ca a trecut Craciunul, dar niciodata nu e prea tarziu sa inveti cum sa-ti afumi carnatii
via Alexandra
M-am obisnuit cu chelnerii nesimtiti, scarbosi, care se uita urat, plictisiti, blazati – tipul ala clasic de om care lucreaza in Romania in servicii. Atat de tare m-am obisnuit cu tipul clasic incat acum imi e pur si simplu frica de cei amabili.
Ieri intr-un restaurand italian (Gallo Nero) din Bucuresti am avut niste chelnerite impresionante, schimbau scrumierele la fiecare 10 minute, veneau sa ne toarne vinul in pahare, ne-au pus laptopul la incarcat la bar, au schimbat cu totul fata de masa cand am reusit sa varsam un pahar, fara sa faca obiectii, sa se supere sau sa ne faca scandal…
Astazi in alt restaurant italian, Gino’s, am iarasi parte de un chelner mult prea amabil – zambeste mult, se comporta civilizat, mi-a recomandat un fel de mancare, nu s-a suparat sa faca cateva drumuri de la bar la masa.
Serios ca imi e frica de chelnerii astia amabili – ma fac sa ma gandesc ca ceva e in neregula, ma fac sa ma gandesc ca o sa-mi ceara 20 de RON pe o cafea…
Pe perioada Netcamp-ului am stat la Hello Hotels in Bucuresti. La 2 minute distanta de gara, 1 minut distanta de gura de metrou, toate bune si frumoase. Fiind bloggerii evanghelizatori am fost cazati moca (cu tot cu internet, mic dejun si toate cele). Masini nu am avut ca am venit fie cu trenul, fie cu avionul.
Teorie
Dupa conferinta am stat un pic de vorba si cu Daniel Enache (factotum in cadrul lantului de hoteluri – el se definea asa). Noi i-am spus de bine si de rau, el a zis c-a retinut si s-a apucat de povestit.
Am aflat ca Hello Hotels vrea sa fie un lant hotelier care sa redifineasca standardul pentru 2 stele. Adica sa fie si eftin, si bun, si curatel, si central, si-de-toate, perfect pentru tineri si cei care se plimba mult sau pentru bloggeri… Am mai aflat ca in urmatorii 2-3 ani o sa gasim si prin tara standardul Hello si ca in Bucuresti preturile pleaca de la 39 de euro pe noapte, iar “in teritoriu” o sa plece de la 29. In extra-sezon. Buun.
Practica
Camerele nu arata rau, noi si curatele, chiar sunt ca in pozele de pe site, dar nu e precizat nicaieri ca in dus nu te poti intoarce fara dai cu umarul peste robinet, transformand instant apa calda in rece. (si nici nu a incercat sa faca nimeni o poza asezat pe tron in oglinda de pe hol – de curiozitate zic, sa vada daca-i zambeste cineva de pe pat).
Internetul de fapt e prin fir si e complicat de convins sa mearga, iar personalul de la bar tot nu se uita foarte frumos la tine (daca te zareste). mai mult →
Imi place sa ma uit la oamenii din jur peste tot pe unde merg. Ii privesc in autobuse, in tramvaie, in tren, in metrou, pe vapoare sau in avioane. Ma uit la oamenii de pe strada si cei din mall, la oamenii din cafenele si la cei din cluburi. Imi place sa cred ca poti stii cate ceva despre ei observandu-le privirea.
Citeam pe bloguri saptamanile trecute remedii pentru a “calma spiritele” prin Bucuresti, e stiut ca toata lumea injura, toata lumea claxoneaza, toata lumea se impinge si toata lumea e nervoasa in general. Mi s-au parut hazlii unele remedii din acelea: “respectarea regulilor ar salva capitala”. Nup, nu asta e.
A primit cineva fetele oamenilor din metrou dimineata de exemplu? Dimineata, cand inca nu au fost acumulati prea multi nervi. Fetele oamenilor imbracati bine, nu ale lucratorilor pe banda. mai mult →
La hotel, evident. Ce hotel? La Hello.
De ce stam? Pai suntem noi, “cinci dintre cei mai urmariti bloggeri romani” (in ordine analfabetica: Arhi, Blogatu, De ce, Visurat si Zoso), vorba lu’ Manafu, si inca 5 pe care i-am selectat in urma unui concurs. Vedeti aici care sunt.
PS: blonda e inclusa oare?
Tipul nu danseaza in toata lumea, ci doar in Bucuresti. Super idee:
Varianta originala
from twitter
Loading ...
