Ma duc si eu frumos, aranjat tot, la garsoniera, ca proprietarul serios la chiriasul care se plange ca nu are caldura. Ies din bloc, o iau pe scurtatura. Injur. Gasesc noroi. Pasesc ca un strut prin mlastina si trec suta aia de metri. Parca ieri nigea si era frig (sau aia a fost ploaie?). Ajung la bloc. Nenorocesc presul din fata blocului. Puteau sa puna un gratar mai putin simandicos acolo, e treaba lor.
Pana sa ajung la etajul patru ma opresc cativa vecini. Habar nu am daca ei musca mai tare decat cainii aia mici si nenorociti pe care ii au, dar tare n-as vrea sa aflu. Dracii mici imi capseaza jeansii rapid, fara comentarii, in doua locuri. Gamba, din fericie, e intreaga. Ma gandesc sa-i degajez cu un sut de portar, asa, ca de “de ce is in the block”, dar vreu sa fiu politicos. Acum regret sincer ca nu am facut-o.
Imi povestesc vecinii dragi cum se aude muzica prea tare (de-as sta eu aici, atunci sa vedeti), cum i-a inundat o data tipul (a vrut sa vada ce se intampla daca dai drumul la apa calda si adormi, e dreptul lui; habar nu aveau ei, oricum, ce avea sa se intample astazi) si alte idiotenii, in timp ce potaile alea dragute ma trag de jeansi. Scap cat de repede pot. Nu am de gand sa ajunga javrele pana la osciorele mele si cumva sa le placa gustul.
Ajung sus, constat siderat ca tipul vorbea serios, chiar nu merge deloc caloriferul, iar el nu avea de gand sa stea in frig pe 150 de euro cat ii cer(eam) eu. Cu ocazia vizitei m-am ales si cu un -10 euro/luna, la renegocierile pentru peretii distrusi (a se vedea mai departe in ce hal). Zi superba, ce mai…. Omul cand nu are de lucru.. isi face, cam asa e o vorba.
Aveam o surubelnita in buzunar… just in case. Am zis, nici o problema, il aerisesc cu ajutorul ei si merge. Ma postez in fata caloriferului in bucatarie. Desfac supapa din dreapta putin – curg 2 stropi.
“OK – nu e aer, e apa, e bine, asa trebuie sa fie, eu m-am carat” …
“Not so easy, asta tot nu merge, eu ce fac? Raman ASA, cu el rece?” (si flasc, ma gandeam eu)
“O sa chem saptamana asta, poate chiar maine, un intslator – ceva, bla-bla… (Vreau sa plec, adica)”
Tipul nu se lasa si pace. Se enerveaza. Eu la fel (nu ca nu as fi fost nervos din cauza cainilor “pasnici” ai vecinilor). Ne certam. Cedez. Ce-i de facut?
mai mult →