de ce? blog » Calorifer

NU-mi plac romanii cu simtul raspunderii

de ce? — Thu, 16 Oct 2008 17:14:06 +0000

Sunt cateva categorii de romani care au simtul raspunderii atat de dezvoltat incat te enerveaza. De exemplu mesterii, mesterii instalatori mai bine zis (salut Ghita, nu cu tine am o problema).

Sa ma explic. Iti montezi centrala de apartament, calorifere noi, alea. Tevi de pexal, ca cica e la moda, e simplu de lucrat cu tevile, se pot monta si demonta usor, sunt termoizolante si alte prosteli de vanzatori de instalatii. Intre noi fie spus, in 5 ani s-a dovedit a fi o porcarie pexalul asta, o sa trec la cupru.

Vine mesteru’ si-ti comanda nu stiu cate zeci de imbinari smechere, de robineti, T-uri, supase si alte jucarii din astea scumpe. Unele costa spre 10 lei bucata, iar multe se duc undeva la vreo 30 – ca sunt smechere, nu ca alea de metal, “clasice”, care fac 2 lei bucata. Deci pentru ca sunt smechere au toate garnituri de cauciuc (triple) plus nu stiu ce fra-su de sistem de prindere.

Aici intra in scena mesteru’ instalator cu simtul raspunderii. … (click pentru continuare…)

Citeste si:

Se poate si mai rau? Da!

de ce? — Mon, 06 Nov 2006 20:16:16 +0000

Cand ma gandeam ca s-a incheiat ziua si un calorifer aerisit a fost de ajuns cat sa-mi spele toate pacatele pentru o saptamana…

Ma duc eu, copacel-copacel, spre baia mult asteptata, nu vroiam sa mai vad picor de chirias fara caldura sau piesa de calorifer in fata mea. Dau drumul la dus. Il las sa curga in timp ce admir negreala de pe mine in fata oglinzii. Se incalzeste in baie, e perfect. Ma bag sub apa, ma minunez ca mai exista si apa calda curata, nu numai cu rugina de calorifer (grrr).

Cand imi dau seama ca mai am putin sapun. E de un deget grosime, dar e Dove si se duce a dracului de repede. Nu-mi fac probleme, ma pot spala si cu ala. Ma sapunesc eu pe jumatate si se rupe si nenorocitul in doua bucati. Dau sa le prind. Se duc amandoua pe gura de scurgere. x-( Cine mama zmeului a inventat chestiile astea asa de largi ca la mine la cada?!?

Ma enervez ca am ramas fara sapun, imi amintesc ca Adi nu mi-a mai adus gelul ala de dus comandat si ma enervez iar. Gasesc un sapun oarecare – dar pute! Extraordinar. Imi bag piciorul, ma clabucesc bine cu sampon. Simt cum incepe sa-mi scartaie piele!

Ma clatesc, ies din cada. Alunec si dau sa ma prabusesc, dar ma prind de chiuveta. Rasuflu usurat.

Ma uit in jur, lipseste ceva. Mi-am uitat prosopul si halatul pe usa de la dulap. Nu se poate! Injur tare. Ma apuc sa tip dupa colega de apartament. “ANA!!! Adu-mi un prosop si un halat din dulap!” Se conformeaza rapid. Vrea sa faca misto de mine, tine usa deschisa mult, rade (si eu). Afara frig, in baie cald, inghet instant.

Ies nervos si ma postez la calculator dardaind de frig. Ma curentez sw unitatea centrala. Aaaaaaaaa.

Ce naiba a fost cu ziua asta? Se mai poate intampla ceva?

Citeste si:

Calorifer aerisit

de ce? — Mon, 06 Nov 2006 19:22:40 +0000

Ma duc si eu frumos, aranjat tot, la garsoniera, ca proprietarul serios la chiriasul care se plange ca nu are caldura. Ies din bloc, o iau pe scurtatura. Injur. Gasesc noroi. Pasesc ca un strut prin mlastina si trec suta aia de metri. Parca ieri nigea si era frig (sau aia a fost ploaie?). Ajung la bloc. Nenorocesc presul din fata blocului. Puteau sa puna un gratar mai putin simandicos acolo, e treaba lor.

Pana sa ajung la etajul patru ma opresc cativa vecini. Habar nu am daca ei musca mai tare decat cainii aia mici si nenorociti pe care ii au, dar tare n-as vrea sa aflu. Dracii mici imi capseaza jeansii rapid, fara comentarii, in doua locuri. Gamba, din fericie, e intreaga. Ma gandesc sa-i degajez cu un sut de portar, asa, ca de “de ce is in the block”, dar vreu sa fiu politicos. Acum regret sincer ca nu am facut-o.

Imi povestesc vecinii dragi cum se aude muzica prea tare (de-as sta eu aici, atunci sa vedeti), cum i-a inundat o data tipul (a vrut sa vada ce se intampla daca dai drumul la apa calda si adormi, e dreptul lui; habar nu aveau ei, oricum, ce avea sa se intample astazi) si alte idiotenii, in timp ce potaile alea dragute ma trag de jeansi. Scap cat de repede pot. Nu am de gand sa ajunga javrele pana la osciorele mele si cumva sa le placa gustul.

Ajung sus, constat siderat ca tipul vorbea serios, chiar nu merge deloc caloriferul, iar el nu avea de gand sa stea in frig pe 150 de euro cat ii cer(eam) eu. Cu ocazia vizitei m-am ales si cu un -10 euro/luna, la renegocierile pentru peretii distrusi (a se vedea mai departe in ce hal). Zi superba, ce mai…. Omul cand nu are de lucru.. isi face, cam asa e o vorba.

Aveam o surubelnita in buzunar… just in case. Am zis, nici o problema, il aerisesc cu ajutorul ei si merge. Ma postez in fata caloriferului in bucatarie. Desfac supapa din dreapta putin – curg 2 stropi.

“OK – nu e aer, e apa, e bine, asa trebuie sa fie, eu m-am carat” …
“Not so easy, asta tot nu merge, eu ce fac? Raman ASA, cu el rece?” (si flasc, ma gandeam eu)
“O sa chem saptamana asta, poate chiar maine, un intslator – ceva, bla-bla… (Vreau sa plec, adica)”

Tipul nu se lasa si pace. Se enerveaza. Eu la fel (nu ca nu as fi fost nervos din cauza cainilor “pasnici” ai vecinilor). Ne certam. Cedez. Ce-i de facut?
… (click pentru continuare…)

Citesti si:

Un articol la intamplare