Un articol care mi-a deschis mintea, un articol care mi-a spus lucruri pe care le știam într-o formă de care nu aveam habar. E despre/pentru programatori, dar conține câteva adevăruri general valabile când e vorba de angajare. Adevărate secrete pentru “începători”. Eu l-aș fi numit Secretul angajărilor.
Don’t call yourself a programmer
via @scribu
PS: (cu riscul de a avea un Post Sriptum [mult] mai lung decât articolul în sine) Astfel de articole ar trebui tipărite și distribuite elevilor de liceu care se gândesc că la un moment dat se vor angaja, pentru a nu se izbi (ei, elevii, nu articolele) de zidul rugos al realității abia după ce au terminat o facultate, ori poate după ce s-au prostituat în meserii fără legătură cu pasiunile și interesele lor, de dragul ideii de aparteneță la o clasă muncitoare, din nevoia banilor sau sub apăsarea socială și părintească.
Știu că după ce ai deja primele “succese” pe plan profesional, mai mici, mai mari, sau după ce ai intrat în vreun fel pe un făgaș al muncii, pare trivial să vorbești despre cum să te pregătești mental pentru contactul cu munca, dar pentru un tânăr în căutarea unui prim loc de muncă, care să respecte planul de carieră ales, nu e.
Știu de asemenea că se fac în ultimii ani eforturi considerabile pentru orientarea în carieră a tinerilor, dar articolul de mai sus e scris exact în forma în care ar trebui un tânăr să-și primească consilierea, cu exemple, cu comparații relevante, fără limbaj de lemn și poate cu o ușoară notă de ironie.
Merită dat mai departe aș spune.
