De obicei primesc colete, nu-mi bat capul cu procesul trimiterii lor. De asta data a trebuit sa trimit unul: un HTC Hero lui Vlad Gidea. E o adevarata aventura sa trimiti colete cu Fan Courier.
Initial am facut comanda pe interneti si am asteptat sa vina un curier sa ridice pachetul, dupa ce sunasem ca sa fac comanda si mi s-a comunicat ca sa apelez cu incredere la site, dar povestea de dragoste s-a terminat sec, cand dupa 5 zile de asteptari nu a mai aparut nimeni sa ma intrebe de sanatate.
Bun, sa mergem la sediu, sediu care e ascuns in fundul fundului Timisoarei, intr-o zona industriala, de-mi ia taxiul pana acolo mai mult decat ma costa transportul coletului pana in Iasi si inapoi. Combin un prieten sa ma duca cu masina.
Sediul – o hala rece prin care bate vantul ca la el acasa cu doua birouri mici pe care scrie mare “accesulul personalului neautorizat strict interzis”, de parca eu as sti cine e autorizat sau nu.
Ma ia un tip ca cica nu se fumeaza in spatii inchise – care plm sunt alea?, ca asta nu e unul dintre ele, ma intreb eu in sinea mea, dar in rest nu ma baga nimeni in seama. Imi fac curaj sa-mi scot mainile din buzunar, ca era frag ca dracu’ si agat de o aripa un dude care se prefacea ocupat primbandu-se de colo-colo:
- Nu va suparati, vreau sa trimit un colet. Cum fac?
- Asteptati la coada.
- ?!? Care coada?
- Sunt acolo in stanga niste oameni cu pachete in mana, dupa ei!
- Aha, si dupa ce astept ce fac? (ca aia stateau, dar nu pareau sa stie de ce)
- O sa vina imediat un baiat sa va preia.
- Ah, suuuper!
OK, ajung la rand 20 de minute mai tarziu: mai mult →
