Adevărul e că nu există o metodă universală de succes, dar puteți încerca cu
“Vedeți că v-ați murdărit pe fund de la banca pe care tocmai ați stat”
A mea necunoscută a zâmbit.
NOTA: Pe aceasta pagina vei gasi doar un fragment din articol, fara imagini, pentru articolul complet click pe titlu. (Ordonarea e dupa data)
Adevărul e că nu există o metodă universală de succes, dar puteți încerca cu
“Vedeți că v-ați murdărit pe fund de la banca pe care tocmai ați stat”
A mea necunoscută a zâmbit.
Multa vreme am crezut in casatorie. Poate era mai in gluma sau mai in serios, dar ma gandeam la casatorie ca la ceva sacru. O legatura in fata divinitatii (oricum s-ar numi ea). Am crezut intr-o unire sufleteasca pecetluita de o oarecare divinitate. Un juramant pe bune. Nu puneam eu mare pret pe religie, dar era ceva in ce imi placea sa cred.
Marea mea iubire a ales sa se casatoreasca. Erm. Cu altul. M-am prefacut ca am inteles motivele si am acceptat, oricum eram prea tanar sa inteleg. Nu stiu daca ea intelesese sau nu. Dar am suferit. Am plans si am blestemat. Am urat tot ce inseamna neam femeiesc si am blestemat din nou. Am blestemat inca o data si am injurat mai apoi.
A trecut mult timp de atunci. Cat? Destul. Destul incat sa rad de ca mi s-a intamplat si sa iubesc multe alte femei intre timp.
Unde vreau sa ajung? Mi s-au desfiintat toate conceptiile vizavi de casatorie in momentul in care m-am iubit cu ea o ultima data si mi-a spus ca in doua zile se casatoreste. Tot ce era sacru, tot ce trebuia sa sune sfant s-a dus pulii intr-un ultim orgasm. Pur si simplu. Aaaaah. Gata. mai mult →
Noi, oamenii, suntem prea stresati cand e vorba de viitorul copiilor. Oricat de neseriosi am fi, in momentul in care intra copiii in joc, ne schimbam total, devenim cum s-ar zice responsabili. De fapt ne stresam foarte tare. Gandim fiecare pas, citim carti, ne sfatuim cu prietenii, punem la indoiala orice decizie ar trebui sa luam, facem asigurari, fonduri de risc, fonduri de studii si pana la urma pentru ce?
Daca iti lasi copilul prea liber, asta va jindui dupa afectiunea parinteasca pe care o vede la altii, daca in schimb incerci sa-l ocrotesti, se va simti sufocat, iar daca vrei sa-i dai vreun sfat, fie el si stupid, din experienta ta de copil va scrie pe blog. Asa se intampla. Cum ai face in adolescenta sau la un moment dat tot te va uri si i se va parea ca nu ai facut destul.
Animalele nu au problemele astea, nu-si cresc puii la modul cerebral, iar ei nu par sa aiba prea multe probleme vizavi de comportamentul parintilor. Pai, ele nu gandesc. Corect, dar instinctual isi propaga specia mult mai bine decat o facem noi.
Vezi si cautarea: femei