de ce? blog » Filozofia de noapte

Ce-mi plac sfaturile vagi

de ce? — Tue, 25 Oct 2011 22:33:53 +0000

Oamenii au un talent aparte pentru sfaturi. Toți dau sfaturi. Pardon. Toți dăm sfaturi. Trebuie să mă includ, că nu fac în niciun caz excepție. Problema e că (mai) tot timpul sfaturile sunt atât de vagi sau atât de lipite de substanță pentru problema noastră că mai mult încurcă.

De exemplu: de fiecare dată când aud un “trebuie sa faci mai multă gălăgie, să șochezi, să impresionezi lumea” (sau variații pe tema) mă gândesc dacă ar trebui să trag părțuri mai sonore sau doar mai puturoase. Serios. Și asta e dintre nu puținele dileme!

Iar acum mă gândesc la cum se aplică sfatul cu gălăgia în online. Cred că se adaugă un hashtag sau ceva la părț.

În altă ordine de idei, astăzi la evenimentul Knorr am cunoscut o comunitate (de bucătari) care nu părea să dea sfaturi, ci schimba informații concrete (300g de busuioc sunt 300g de busuioc), bancuri bune și experiență. Mi s-a părut sănătos.

Citeste si:

Cred că la pe la 26 de ani afli

de ce? — Sun, 10 Jul 2011 23:41:12 +0000

Că în viața adevărată nu poți da reload ca la un scenariu de Civilization V de fiecare dată când cel mai experimentat batalion de bombardiere moare sub focul unei unități anti-aeriene ascunse după un deal, pe care nu ai observat-o pentru că, deh, erai prea încrezător în reușita proprie ca să crecetezi în amănunt terenul. Sau când ceva nu a ieșit chiar cum sperai, zic.

Că în viața adevărată nu poți să te rupi de istoria acumulată și nici nu poți fugi de ea, chiar dacă te muși în alt oraș sau te privești dimineața în oglindă întorcând capul spre dreapta.

Că trebuie să-ți regăsești pasiunea pentru ce faci de fiecare dată când ea dispare, că altfel rămâi fără identitate (și fără activitate).

Că nu poți să te oprești pur și simplu dintr-o activitate, doar pentru a te arunca pur și simplu în alta fără consecințe. Un exemplu prost: dacă înlocuiești un pachet de țigări cu vreo două ore de pufăit electronică, o să-ți dorești să fi avut ideea de a-ți turna tot șamponul nou cumpărat pe gât, de rău, de durere și de nervi că ai dat atâția bani pe o jucărie care te omoară fără să facă măcar fum. … (click pentru continuare…)

Citeste si:

Colțul nostru e un mijloc – Twitterul mi-a furat blogul

de ce? — Wed, 01 Dec 2010 03:31:48 +0000

Scriam și mai demult – nu mai știm să ne exprimăm în fraze, am învățat și continuăm să învățăm să ne exprimăm în propoziții cît mai scurte. Am învățat să ne reducem ideile, trăirile, experiențele și opiniile la cîteva sute de caractere. Twitter-ul a fost cel care ne-a învățat cel mai prost. Ne-a învățat cu cele 140 de caractere. Eram obișnuiți cu cele 160 din SMS, acele 160 de caractere care nu s-ar fi măsurat nici cu lungimea primei fraze a unei scrisori pentru cei de demult, dar în care noi am reușit să declarăm dragostea sau sfârștul unei relații din mijlocul anilor 2000.

Trăim în și între propoziții scurte. Uneori atât de scurte că uitîm să mai punem punct. Comunicăm, cum s-ar zice, eficient, dar uităm un lucru. Uităm de uitare. Uităm că platformele sociale care ne învață să comunicăm scurt nu au memorie, la fel cum nu avem nici noi pentru orice idee scurtă auzită în treacăt.

Verba volant, scripta manent nu se aplică în internet. … (click pentru continuare…)

Citeste si:

O teorie despre creativitate și inspirație

de ce? — Sat, 12 Jun 2010 05:20:29 +0000

Cele mai multe bune idei îți vin dimineața între 5 și 8, indiferent dacă abia te-ai trezit sau nu ai apucat să dormi.

True story.

Citeste si:

Câtă încredere ai în oameni?

de ce? — Fri, 04 Jun 2010 21:36:11 +0000

Eu unul nu prea mai am încredere în oameni. Nu dramatizez, dar mă pregătesc moral pentru superficialitatea relațiilor. Lumea modernă e superficială în viziunea mea. Superficială și materialistă. Și fără bun simț. :)

Până acum ceva vreme, să fie un an sau doi, maxim trei, aveam o altă teorie vizavi de încrederea în oameni. Orice nou cunoscut primea credit complet, încredere completă, cumva. Acum e fix pe dos. Greu mai ajung oamenii să-mi căștige încrederea completă.

Micile dezamăgiri ale vieții te schimbă. :-)

Dar cine are încredere completă în oameni?

Citeste si:

Networking kills the internet stars

de ce? — Fri, 04 Jun 2010 06:09:40 +0000

Bloggers = Internet stars. I’m a superstar. I know. hehe.

Vi s-a întâmplat vreodată să cunoșteți un om mișto? OK. Nu mințiți. Sigur vi s-a întâmplat. Dar nu mișto, mega-mișto. Omul ăla care să fie la Locul Potrivit (vorba lu’ Guess Who, că mișto cântă), cu replica potrivită, de care să și râzi. Omul ăla pe care să nu te poți supăra nici dacă își bagă peniși în chelnerița blondă din tura doi de marți seara, chit că era idealul de frumusețe al tuturor bărbaților de la masă, inclusiv al tău (bonus din oficiu dacă ești femeie). Omul ăla care să vorbească despre pizdă cu naturalețea cu care vorbește despre pescuit (minus exagerări).

Adică îl știi pe ăla, ăla te știe pe tine și-ți vine să mergeți la curve împreună de drag ce-ți e. Fututul. Sau el. Nu contează. OK. Aia se numește la nivel primar networking.

Poate ați vorbit doar de Windowși. Mno. Ghinion.

Revenim. Omul ăla face o boacănă. Dă o muie cu viteza luminii, dar lasă urme pe cămașa secretarei ca și Clinton. E un exemplu, poate e mai extrem, poate omul face ceva și mai și… Nu știu, n-am idei acum. Aștept idei mărețe.

Tu acum ce faci? Tu, blogger. Ești din ăla: îți iei suta de eu ieuro și dacă te bășești mai cu stil și spui că miroase a Dove. Blogger rece. Sau cool. Gen. Poate nu te pasionează bârfa, că cică sexul prin birouri există doar la nivel de bârfă, dar…

Ce faci? Poți scrie despre Gigel Clinton2 al nostru? Ah, nu, ați fost la curve împreună. Cum să scrii “din casă” tocmai despre sex?

… (click pentru continuare…)

Citeste si:

Ziua în care am învățat ce (NU) înseamnă bun simț

de ce? — Thu, 13 May 2010 23:56:06 +0000

[atenție, contine peniși]

Să ne înțelegem de la început: bun simt nu există. Bunul simț nu (mai) există în lumea modernă. Tot ce a rămas din el sunt tehnici sociale folosite în momentul dictat de o tactică (socială) menită să atingă un anume obiectiv care se poate masura în bani (sau faimă, alte relații, contracte, ceva din care sa rezulte bani, pula mea, tot aia).

Am avut o experiență (socială) dubioasă astăzi. Nu o să dau nume și nici nu o sa vorbesc de fapte concrete, cum obișnuiește și Nebuloasa pe blogu-i (citiți-o, că scrie mișto). Din bun simț. Da. Eu il am. Sau așa imi place să cred.

Bun. Valoarea de știre e zero aici, în textul ăsta, dar e vorba de principiu, în pizda mă-sii. Sunt de modă veche probabil. Îmi plac principiile și am un orgloliuuu… hoho.

(text de lungime medie)

… (click pentru continuare…)

Citeste si:

Ce nu am înțeles până acum din Matrix

de ce? — Mon, 10 May 2010 06:09:53 +0000

A fost nevoie să citesc un text scris în 2004 ca să înțeleg cu adevărat Matrix-ul, acum, în 2010. Matrix-ul nu a fost despre efecte speciale, despre super-eroi și calculatoare. Nu. Matrix-ul a fost despre oameni, despre cultura modernă, despre societate și despre puterea minții.

The Matrix is everywhere. It is all around us. Even now…in this very room.

Matrix-ul a fost o metaforă, ca multe alte metafore peste care dăm zilnic. Nu există o cutie cu adevărat în sintagma “think outside of the box”. Există doar idei oprite în niște limite bine stabilite de alte idei. Matrix-ul a fost o metaforă cu o explicație științifică în spate, nu a fost ficțiune.

Matrix-ul e societatea în care trăim, cu reguli, dogme, convenții și idei directoare. Cutia pe care ne-o punem singuri pe cap când uităm sau ne e frică să fim rebeli.

Citeste si:

Un exercitiu de imaginatie: ce ai face daca n-ai mai avea nimic?

de ce? — Mon, 11 Jan 2010 03:26:31 +0000

Ce ai face daca ai ramane pur si simplu fara nimic, brucs? Fara nimic din ce ai acumulat o viata intreaga, din ce ai acumulat pana acum.

Ce ti-ar lipsi mai mult? Fotografiile? Laptopul? Lucrurile de prin dulapuri? Poate decoratiunile din casa? Tablourile? Canapeauna din sufragerie? Lenjeria de pat? Veoiza mica si rosie? Cadoul primit acum 5 ani de ziua ta? Un ursulet de plus? TV-ul? Ceasul de mana cu acea superba curea de piele? Stiloul cu penita de aur? Camasa de 180 de dolari? Pantofii de 300? Scrisoarea de dragoste primita in liceu? Masina se spalat? Autoturismul?

Daca ar fi sa poti salva ceva totusi, sa iei ceva cu tine, poate cateva obiecte care ar incapea intr-un rucsac. Ce ai lua?

Inspirat de discursul lui George Clooney din Up in the air (2009).

Citeste si:

Si totusi romanii unde se aduna pe interneti?

de ce? — Mon, 04 Jan 2010 04:25:41 +0000

Pe Twitter. Sigur, 10.000? Nici macar.

Facebook? Mai mult cu gandul. Conturi sunt chipurile 300.000, dar utilizatori activi cati? Eu din 250 de prieteni stiu activi vreo 10.

Exista o oarecare comunitate pe Deviant Art la un moment dat. Mai exista?

Tumblr? Aseara mi-am activat contul si dupa primul post eram pe locul 150 in topul celor mai activi.

Stumbleupon pare nedescoperit cu cei 250 de membrii in grupul de Romania si cei 7500 care suntem de toti – macar bulgarii au doar 1500.

Pe bloguri? Daca-i excludem pe Zoso si Mircea Badea ca autori si cei doi colegi de serviciu ca si comentatori ramanem cu jumatate din trafic.

Pe site-uri de stiri, forumuri, portaluri? Nici unul nu trece de 200.000 de unici pe zi.

Unde naiba sunt aia 6-7 milioane de utilizatori? Unde se intalnesc ei? Se intalnesc? Doar mie-mi pare sau se ascund al naibii de bine?

Citeste si:

In taxi teoria nu costa

de ce? — Thu, 19 Nov 2009 00:49:58 +0000

Piata Unirii, nici nu ajung bine in statia de taxi ca vad un tip intr-un Audi A4 cu piele gri pe scaune, oprit ca sa ceva:

- Liber?
- Liber! …Ca pasarea cerului!
(ce plm, asta e pocait?!?) … ii zic adresa.
-… nu va suparati, se fumeaza?
- In general, da…la mine in masina, nu.

Grr (bine ca esti tu destept). Navigam si parlamentam referitor la mirosul de piele imbacsita de la el din masina.

- ..sa opriti, va rog, si la non-stop sa-mi cumpar tigari..
Ma intorc cu 2 pachete de Lucky Lights si un Tuborg la doza.
- Stiti.. fumatul nu e bun!
- Ahem, grr, faceti pe prima la stanga, va rog..
- Eu am fumat 20 de ani!
- Serios? Nu se simte in masina… mint ca un nesimtit sa-i tai avantul.
- M-am lasat acum 2 luni.
- Misto! Tot inainte mergeti.
- Ma simteam murdar de la tigari!
- Tot inainte.
- Nevasta-mea inca fumeaza, si inca mult..
- Prima la dreapta, va rog.
- Fumam aproape un pachet pe zi..

Deja nu mai pot sa-l ignor … (click pentru continuare…)

Citeste si:

Ce am invatat astazi

de ce? — Tue, 13 Oct 2009 20:44:22 +0000

Citeste cu atentie si nu te pripi. Am pierdut aproape o jumatate de zi doar ca sa-mi dau seama ca daca citeam cu atentie de la inceput nu era nevoie de tot efortul depus. Macar am invatat ceva.

La modul concret: am rescris o bucata buna de cod si am retestat amanunitit o suita de modele pe codul rescris, doar ca sa ajung la aceleasi concluzii la care au ajuns si altii, iar asta doar pentru ca m-am repezit si nu am citit complet un document.

Citeste si:

Ce e aia seriozitate?

de ce? — Sat, 10 Oct 2009 05:56:22 +0000

Din ciclul filozofia de noapte, chiar daca e deja zi.

Pana la urma la ce se rezuma seriozitatea?

La ce fel de actiuni? Serios intreb, e o mare dilema pentru mine…

Citeste si:

Si inca una despre videoclipuri

de ce? — Sat, 12 Sep 2009 02:08:22 +0000

Nici sa imi smulgi parul de pe piept cu ceara si eu tot nu inteleg de ce naiba in videoclipurile cu dans si din astea e plin de tipe in sutiene si chilotei minusculi prin cluburi sau discoteci (cum le zicea cand eram eu mai fara barba). Am mai fost si eu prin cluburi si niciuna, dar nicio tipa nu vine doar in sutien si chilotei, oricat de tare ar vrea ea sa se intinda pe un pat de piele al meu sau al altuia la sfarsitul serii.

Pe langa ca m-am saturat de videoclipurile de genul, vreau sa zic ca tipele pot sa arate extrem de sexy si imbracate (vorba unui prietene – femeile dezbracate sunt doar pentru barbatii fara imaginatie).

Revenind, Fergie si restul tipelor din videoclipul asta de exemplu chiar asa merg in club, ca la plaja? .. ca de la clipul ala am pornit.

Sa nu fi mers eu in cluburile care trebuie? Putin probabil…

Citeste si:

O idee despre creativitate

de ce? — Sat, 12 Sep 2009 01:07:08 +0000

Imi zicea cineva zilele trecute: nu conteaza creativitatea, inventivitatea sau spontaneitatea, totul a mai fost inventat, conteaza sa aduci ceva nou pentru comunitatea in care te desfasori, practic conteaza doar ca procesul tau, chipurile creativ, sa nu mai fi fost dus la bun sfarsit de altcineva.

Nu mi-a convenit in prima faza ideea, dar intr-un fel asa e.

Si luand un exemplu stupid: De ce a avut succes Trilulilu? Pentru ca Youtube a fost popular in Romania? Nu, dimpotriva, abia se stia de el!

Citeste si:

Cat de mult mai valoreaza un principiu

de ce? — Sat, 29 Aug 2009 22:46:07 +0000

In ultimele luni am tot avut cateva dileme legate de principii. Mici intamplari care mi-au dat mult de gandit.

Am observat oameni care se injurau sau se vorbeau de rau in diferite cercuri, dar impreuna se afisau drept buni prieteni sau parteneri, mintindu-se chiar si pe ei insusi, ceea ce m-a facut sa ma intreb de ce naiba s-o numi asta diplomatie si buna purtare.

Am observat zambete false ori perfide cu multe intentii clar definite ascunse in spatele lor.

Am observat comportamente cameleonice si o lejeritate de speriat in a schimba orice idee sau afirmatie precedenta, comportamente de altfel mult apreciate, zise acte ale unei minti deschise. … (click pentru continuare…)

Citeste si:

Intrebarea zilei pe twitter

de ce? — Thu, 20 Aug 2009 00:14:52 +0000

deci aici

Citeste si:

Nu lasa pe mai tarziu ce poti face acum…

de ce? — Wed, 15 Jul 2009 02:49:02 +0000

…cum am facut eu chiar si cu postul asta. Am scris titlu, am salvat si am plecat dupa tigari la non-stop, nu inainte de a mai citi 2 stiri neimportante din feed reader.

E adevarat ca unele idei e necesar sa fie lasate la dospit, ca sa se coaca, ca sa se poata dezvolta, dar de cele mai multe ori amanarea e proasta si duce la scaderea productivitatii, cel putin la mine.

Scriam acum un an si jumatate pe acelasi subiect, al amanarii, dar se pare ca inca nu am reusit sa ma auto-educ in sensul asta. Cum imi este cel mai la indemana, o sa continuu sa ma dau tot pe mine drept (contra)exemplu.

De ce e amanarea proasta

risti sa uiti din idei – eu am uitat jumatate din ideile pe care le aveam cand am scris titlul postului de fata, doar pentru ca am amanat momentul scrierii lui, … (click pentru continuare…)

Citeste si:

O idee despre bookmarkuri

de ce? — Tue, 07 Jul 2009 21:10:12 +0000

Mi-am dat seama de o chestie: ca sa ramai organizat trebuie sa stergi cat mai multe bookmarkuri, sa pastrezi un raport oarecum constant intre paginile adaugate si paginile sterse. De exemplu de fiecare data cand cauti un bookmark si gasesti mizerii – delete repede la tot ce nu suna interesant.

Azi am constat ca oricat as fi vrut la un moment dat sa fac curat prin bookmarkuri nu am reusit – iar am vreo 2500 :(

Citeste si:

De ce e misto sa te imbeti…

de ce? — Fri, 03 Jul 2009 01:54:44 +0000

Deci de ce e misto sa te imbeti pana in stadiul in care nu-ti mai amintesti ce ai facut?

Hehe, simplu, ceea ce nu stii nu te afecteaza. :))

Elucidata la bere cu Nuzzu.

Citeste si:

Daca vrei sa ai in totdeauna dreptate…

de ce? — Fri, 19 Jun 2009 20:50:54 +0000

Scrie esee sau romane filozofice.
Scrie editoriale in reviste sau ziare tiparite.
Fa-ti emisiune TV in care sa vorbesti de unul singur.
Fa-ti blog si inchide comentariile.

Citeste si:

De ce se uita oamenii la telenovele?

de ce? — Mon, 01 Jun 2009 12:02:14 +0000

Nu pentru minunata regie, nici pentru scenariul amuzant si lungit pe zeci de episoade, nici macar pentru figura vesnic trista a actritelor, care probabil au invatat sa arate la fel si in realitate, nu, ci pentru ca oamenilor le plac dramele.

Ce e culmea? Oricat de proasta ar fi o telenovela se vor gasi cativa care sa o urmareasca, iar oamenii aia nu sunt neaparat prosti!

Din fericire pentru telenovele, oamenii care le urmaresc au destula fantezie pentru a umple golurile dramelor afisate pe ecran. Fantezia face ca dramele sa fie completate cu bucati din viata lor, astfel ca se pot identifica in personaje si isi pot privi bucati din propriile drame, dar fara sa fie afectati. Fiecare privitor vede altceva intr-o telenovela, se identifica cu un alt personaj – de aia si exista cu zecile: sa ai de unde alege.

E mai usor sa privesti drama altuia, sa te identifici cu ea si sa speri ca intr-un oarecare episod sa o vezi rezolvata, decat sa incerci sa-ti traiesti propria viata, cu propriile drame si sa lupti intru rezolvarea lor.

Bun, se naste o alta intrebare: de ce ai vrea sa traiesti viata altuia, intr-un fel de fantezie cu bucati din viata reala, identificandu-te cu un oarecare personaj plangacios? Simplu. Din comoditate, e mai usor sa te minti ca vei invata ceva dintr-o drama, daca o traieste altul pentru tine.

Citeste si:

Aprobarea ca masura a succesului

de ce? — Fri, 22 May 2009 07:42:15 +0000

Marti la Toastamasters am invatat o lectie mare, cu aplicabilitate extinsa. O membra a clubului, Maria Tomescu, a tinut un intreg discurs (“Eu pot sa-mi depasesc limitele”) legata la ochi, tocmai pentru a trece peste ceea ce numea ea nevoia naturala de de aprobare din partea celor din jur si frica ei de insucces in absenta ei.

Nu mi s-a parut mare lucru in prima faza sa vorbesti legat la ochi, dar cu cat m-am gandit mai mult la ideea din spatele discursului si a actiunii ei, cu atat mai tare mi-am dat seama cat de importanta este aprobarea pentru individ.

Desi in cadrul unui discurs ai nevoie doar de un zambet binevoitor din sala si de o miscare afirmativa a capului din partea unui ascultator pentru a-ti da seama ca esti pe aceasi lungime de unda cu audienta, acele aprobari sunt extrem de importante.

Se zice ca succesul este in primul rand de ordin moral si tocmai pentru a mentine tonusul mental e nevoie de acele confirmari. In aceasi masura este adevarat ca o serie de oameni nu au nevoie de aprobarea celor din jur, se numeste ca sunt siguri pe ei, dar siguranta nu vine decat in urma unei serii de reusite sau aprobari (ale calitatilor, ale actiunilor intreprinse etc.) … (click pentru continuare…)

Citeste si:

Acel bun sfarsit

de ce? — Sat, 09 May 2009 01:01:42 +0000

Cum spuneam si mai demult: toata lumea are idei (ma rog, exceptand idiotii). Mai complicata este materializarea ideilor in ceva concret, dar nici startul nu este greu, cu vointa, cunostintele si resursele necesare, cu adevarat greu e sa duci ceva la bun sfarsit.

Zilele trecute imi spunea cineva mai mult in gluma “Si daca pun punct si zic sfarsit, nu inseamna ca am dus la bun sfarsit ceea ce am inceput?”. Daca iti aduce o satisfactie finalul respectiv si daca te simti implinit ca individ pentru ca ai reusit sa faci ceea ce ti-ai dorit, da, altfel se numeste ca ai renuntat ori ca ideea initiala nu avea o finalitate, o tinta, o masura a succesului ei.

Ideile incomplete, nerumegate destul nu vor aduce niciodata “o mare satisfactie”, ci eventual mici placeri pe masura ce se materializeaza si se dezvolta. De ce? Tocmai pentru ca sunt incomplete si nu au un final stabilit, in consecinta nu vor ajunge niciodata la acel bun sfarsit.

Citeste si:

Un pic de filozofie despre scrisul electronic

de ce? — Mon, 27 Apr 2009 23:50:04 +0000

Scrisul electronic (sau cum s-ar putea numi actul asta al scrierii pe calculator, memorat pe un format electronic, afisat musai pe ecran) am impresia ca ne omoara abilitatea de a ne exprima frumos/cum trebuie. Suntem fortati de serviciile/aplicatiile/programele pe care le folosim pentru a comunica sa reducem informatiile comunicate la strictul necesar, sa nu ne mai exprimam in fraze si propozitii cursive, ci doar in propozitii scurte, cu minimul de cuvinte necesar.

Se poate numi ca suntem mai eficienti comunicand mai multe informatii in mai putine cuvinte, dar o sa ajungem sa nu mai stim sa ne exprimam si in alt mod, daca nu exersam.

Twitterul are o limita de 140 de caractere, care pare mai mult decat suficienta pentru majoritatea utilizatorilor – cei care se apropie de limita de caractere in mesajele trimise sunt considerati plictisitori sau obositori.

Pe Yahoo Messenger (sau orice alt program de instant messanging) nu are nimeni chef sa citeasca ecrane intregi de text si nimeni nu are timp sa scrie atat de mult oricum – schimbul de replici e de multe ori prea rapid pentru a permite o discutie elaborata.

Pe bloguri nu se mai scriu texte lungi, ca nu le mai citeste nimeni. dono spre exemplu scrie in acceptiunea multora texte medii-lungi, dar cu toate astea cele mai lungi texte scrise de el sunt mai scurte decat compunerile pe care tin minte ca trebuia sa le scriu in clasa a 5-a la romana, pe verificate.

Pe forumuri cele mai multe mesaje sunt alcatuite, ca si comentariile pe bloguri, din cate o fraza.

Pe siteurile sociale/de scocializare (hi5, myspace, facebook, altele) comunicarea e si mai “crunta” – se rezuma la cate o replica, de cele mai multe ori alcatuita dintr-un singur cuvant.

Eu zic sa ne ingrijoram.

PS: Dau un 6-pack de Tuborg (il trimit si prin posta) celui/celei care-mi scrie cea mai lunga fraza intr-un comentariu aici pe blog. Nu cel mai lung comentariu, ci cea mai lunga fraza.