NOTA: Pe aceasta pagina vei gasi doar un fragment din articol, fara imagini, pentru articolul complet click pe titlu. (Ordonarea e dupa data)
Bloodhound Gang canta, e usor de ghicit stilul de versuri. Se declara melodia zilei tocmai pentru ca fosta mea prietena se va oftica auzind-o. :))
Melodia e al treilea extras pe single de pe albumul Hefty Fine din 2005, dar nu a beneficiat si de un videoclip. Varianta de mai sus e un live de la Rock am Ring 2006.
versurile sunt gresite pe alocuri, cine are sugestii de transcrieri mai bune sa se zbata intr-un comentariu
Ma gandeam astazi la un mod nou de a privi ginta femeiasca si nu incerc deloc sa fiu misogin de asta data.
In mod normal barbatii vad femeile din jur drept: bune, a’ dracului, misto, de treaba, nasoale, proaste, simple, rele si multe alte calificative extrem de simple, reduse la cate un cuvant de cele mai multe ori. Le pivesc (fie si in fuga), discuta cate 2 minute cu ele si bang! le catalogheaza dupa prima impresie. Place ori ba, argumentat cu un singur atribut. E o abordare total gresita.
Nu la asta ar trebui sa se gandeasca un barbat cand vede o femeie sau cel putin nu la modul atat de simplist. In niciun caz nu trebuie sa o vada asa de simplu in cazul in care a decis ca-i cam place tipa. mai mult →
Deci: doua foste prietene (like… girlfriends) in aceasi poza, una langa alta. Mai mult, cica se si inteleg bine. Nu va spun ca vin si din colturi opuse ale tarii… cam 900 de km distanta intre orasele lor de origine. Mai lipsea sa se tina de mana. :))
Pff, mica e lumea asta.
Nu stiu altii cum sunt, dar mie asa imi vine cateodata sa fac publice chestiuni extrem de personale, care ma macina, ori poate ma deranjeaza sau, dimpotriva, care ma incanta, dar la modul extrem de sincer. Genul ala de lucruri despre care unii spun ca ar trebui tinute doar pentru tine, ori poate pentru un prieten foarte apropiat. Eu nu sunt asa, uneori nu ma satur sa spun doar prietenilor, parca nu ma pot elibera pana nu spun tot, tuturor. Imi vine sa le spun necunoscutilor, sa spun pe blog, sa-mi dau cumva in vileag cate o traire, cate un sentiment, cate o idee apasatoare.
Bun, ar spune unii, dar nu asta e rolul blogului, sa poti sa spui tot, sa fie jurnalul tau? Este si nu este. Toata lumea, toti expertii in relatii publice sustin ca exista si o limita pentru sinceritate, o limita pentru ce ai putea pune pe blog, o limita pentru ce ai putea spune public, doar tine de imaginea ta. Ei bine, da, se pare ca exista.
E adevarat ca sunt multe bloguri personale pe la noi, dar amuzant e faptul ca mai toate sunt mincinoase. mai mult →
Vezi si cautarea: fosta prietena
(pro)blogger si web developer. Absolvent de jurnalism. Mare povestitor. Mare iubitor. 1,78m. 26 de ani. Timisoara
dan@deceblog.netSună a banc, dar nu e:
- Văd că ești irascibil.
- Nu sunt irascibil.
- Hai că vorbesc cu altcineva, că văd că ești irascibil.
- Nu sunt irascibil!
- De ce ești nervos?
- Pentru că îmi tot spui de 10 minute că sunt irascibil.
- :))
