Sau mă maturizez. Ah, de când așteptam momentul să fac gluma asta.
Revenind. Serios vorbesc. Se întâmplă ceva ciudat cu mine în ultimele zile. Mi-a pierdut echipa favorită la fotbal în fața unei mare rivale și am fost relaxat după meci, am privit totul ca pe un joc de fotbal, ceea ce și este. Am suportat mișto-uri pe tema asta și chiar am venit cu poante noi. Mai departe.
Cu o seară înainte am pierdut la rummy etalat, dar m-am împăcat cu ideea. Nu sunt un ass la jocul ăla, că nu l-am mai exersat de cel puțin 10 ani, dar am pretenții de la mine. OK, OK, n-a fost chiar așa, dar pe aproape. Am făcut nasol în primă fază, dar mi-am dat seama că a fost stupid și.. chiar mi-am cerut scuze. Din proprie inițiativă!
Aseară n-am câștigat la Renț. N-am pierdut, dar nici n-am câștigat. Locul 3 din 6. Aiurea adică. În mod normal asta m-ar fi scos din sărite, obișnuiesc să domin jocul ăla, dar nu și aseară. Am început prost, am revenit spectaculos la un moment dat, dar am pierdut puncte pe final și cu toate astea am fost calm. N-am urlat, n-am dat cu cărțile în masă, n-am încercat să câștig măcar moral victoria jocului.
Repet. E ciudat. Miserupismul, calmul sau pasivitatea asta a oamenilor maturi parcă nu mi se potrivește. E de rău.
