Argumentele aduse de nefumători în cazul legii anti-fumat în spații publice sunt cel puțin la fel de stupide ca și cele aduse de fumători. Principiul discriminării poate fi extins până la cer și înapoi.
Spre exemplu, într-un text menit să facă praf discursul pro-fumat, Petreanu zice așa:
Problema trebuie judecată din punctul de vedere al nefumătorilor, nu al fumătorilor, pentru că un principiu fundamental stabileşte că libertatea unuia se opreşte unde începe libertatea celuilalt.
Mai clar, un fumător are toată libertatea să fumeze, atâta timp cât gestul său nu-i afectează pe cei care nu doresc să fumeze. Aşa cum e dreptul tău să fumezi, e şi dreptul meu să nu fumez – or eu, dacă nu fumez, nu te afectez cu nimic pe tine, fumător. Reciproca nu e valabilă. De aceea, în prezenţa mea, nefumător, tu, fumător, nu ai libertatea de a fuma.
Bun, dar același argument ar putea fi adus în favoarea unei legi anti-motoare-cu-ardere-internă. La fel de bine ar trebui interzise. Și problema ar trebui judecată din punctul de vedere al pietonului.
mai mult →
