Cand ies pe afara la o gura de aer si ma intalnesc cu doi, trei prieteni ce desfasoara fix aceeasi activitate ca si mine in momentul ala, ne apropiem usor unul de celalalt si pornim diferite discutii pe seama celor mai mici decat noi, pentru ca e funny B-)
Acum ceva timp am discutat despre lucrurile pe care trebuie sa le ia in calcul un tanar la 18-19 ani, lucruri care ii vor fi de ajutor in viitorul sau stralucit. In general, adolescentul roman are urmatoarea mentalitate : “Sa stii cate putin din toate, e bine“, si asta pentru ca de obicei ne alegem inconstient cate un model din asta gen “mesterul manole” care se pricepe la toate, castiga si bani, toata lumea il cunoaste etc.
FALS! Daca stii cate putin din toate o sa fii un ratat pentru tot restul vietii. mai mult →
Treaba asta cu poreclele devine din ce in ce mai prezenta si uneori te pune in situatii din care nu prea ai scapare. De cate ori ti s-a intamplat sa mergi la un prieten de al tau pe care il cunosti de… like 4-5 luni, si cand iti raspunde ma-sa si te intreaba ce vrei, tu ceri cu … o porecla tampita, pentru ca niciodata nu te-ai deranjat sa-l intrebi care e numele sau adevarat ori l-ai uitat. Eu stiu ce fata a facut maica-mea cand un prieten a intrebat la mine la usa, de Buddha! Era contrariata din toate punctele de vedere, se uita foarte suspect la omul ala, iar el se balbaia si transpirase tot ca nu se astepta sa i se puna intrebarea logica care se pune cand esti in fata usii unei case de oameni. “Ce doresti?”
Nu stiu cum stati voi, mai mult →
Atunci cand ai o viata sociala activa si esti genul de om care atrage, prin energia sa, foarte multi prieteni si cunostinte, ajungi ca la un moment dat sa compari obiceiurile tale cu ale lor, ale celor din jurul tau, si uneori chiar discuti indelung pe astfel de teme, in scopul autocunoasterii. Eu am norocul sa am in jurul meu cateva persoane cu care pot discuta ore in sir fara sa ne plictisim, iar pe langa asta mai am si blogul unde cititorii fideli ma cunosc destul de bine, si eu la randul meu pe mare parte din ei, insa de data asta vreau sa impartasesc aici, pe blogul lui Dan, niste opinii pe care le am asupra anumitor aspecte ale vietii de cuplu. Motivul e simplu. Am schimbat blogul, automat am schimbat si cititorii, si poate niste pareri obiective 100% ar fi de ajutor.
Situatia numarul 1 – Obiceiul de a comunica cu persoana iubita prin beep-uri pe telefonul mobil.
Exista anumiti oameni care de fiecare data cand executa o actiune mai deosebita (cum ar fi sa se trezeasca dimineata /:) ), pun mana pe telefon si pac, un beep catre jumatatea cealalta a cuplului. mai mult →
Disclaimăr: post preluat (cu forta) de la blegoo. Ok, glumesc, copy-paste. :)) Un fel de guest post mai ciudat
Cum sa fii un blogoman de succes. Deci … reteta ADEVARATA! Nu abureli, cum zice asta si asta … Ori astalalt. Ei doar vor sa va induca in eroare. Fiindca sunt bun la suflet, va dau eu ADEVARATA, UNICA si cea mai SIGURA metoda de a deveni blogoman de succes, cu gloaba vizitata de mii si mii, si toate alea.
Normal, nimeni nu da in vileag secretu’… ca doar n-or fi prosti. Ai dracu’ egoisti …
Deci, la subiect:
1) Fa-ti blog pe blogspot.
2) Da-i un titlu interesant; nu baga numele tau, cum ar fi gheorghebutoi.blogspot.com, ca nu-i atractiv. Ceva misterioso-bataios, gen razboiniculcarpatin.blogspot.com merge … iar daca vrei sa fii sucar, ceva de genul spaimamamaligii.blospot.com.
3) IMPORTANT: scrie un prim post. Subiectul nu conteaza … chestia este … INJURA-L PE ZOSO!
Clarificari:
Chestia cu injuratul lui zoso … e asa, un fel de ritual de trecere, un fel de examenu’ de bac. Daca incepi prin a-l injura pe zoso, mai mult →
Guest Postul de vineri vine si el cu o mica intarziere, dar cu scuzele de rigoare. Pentru astazi propun o analiza politica subtila venita de la melcilor.ro. Neasteptat, nu?
România a fost printre cele câteva ţări europene care nu a aprobat independenţa unilaterală a provinciei Kosovo. Prin gestul său România a vrut parcă să demonstreze că în sfârşit nu mai suferă de servilism faţă de Occident. Aşa să fie, sau i s-a şoptit la ureche ce atitudine de paradă trebuie să facă? “Fiţi şi voi contra, să nu bată la ochi că toată lumea votează pentru.” Incurcate sunt iţele diplomaţiei occidentale.
Deşi marile democraţii ne predică multiculturalismul, în cazul Kosovo, SUA şi Europa unită l-a cam uitat în favoarea principiului etnic. Există vreun principiu de drept internaţional, care să justifice actul politic de la Priştina? Marile puteri care au contribuit la declararea unilaterală a independenţei provinciei Kosovo faţă de Serbia şi care au recunoscut-o mai apoi, nu ne răspund la această întrebare. mai mult →
E vineri, si cum am promis, vine postul special de la invitatul special. Saptamana asta e Adrian Soare cu un nou Guest Post de calitate:
Acest post n-o sa va schimbe viata. Acest post n-o sa va transforme in supermani. Acest post nu e pastila minune pe care o cautati si care la sfarsit sa va faca milionari. Promit insa ca acest post o sa va dea de gandit.
Ati observat care este sindromul angajatului roman? Care este lucrul care caracterizeaza o mare parte a populatiei care “produce” ? Nu..nu este lenea, nu este partea cu frecat menta.
Este “Cum sa muncim suficient incat sa nu fim dati afara” mai mult →
Unii au numit-o plictiseală. Alţii i-au spus ”etapă necesară pentru o schimbare importantă la conţinut”. Hm… cam formal, parcă e diagnostic. E vorba de o pauză de blog, pauză anunţată, necesară când realizezi că trece o zi, două, trei şi tu continui sa absentezi de la scris.
Vedeai cititorii cum se întrebau în comentarii ce se întâmplă, precum oamenii aceia care-şi dau coate ”pline de curiozitate”, să caute, să afle… dar mai apoi ridică dezamăgiţi din umeri, nu ştiu… Păi cum să ştie când însumi eu nu ştiam exact? Ştiam starea. Dar n-o prea puteam explica.
Starea proasta
Nu era lipsa inspiraţiei, nu era lipsa timpului dedicat scrisului şi nici lumea ”de afară” care te atrăgea de nu te mai atingeai de calculator. Spunea şi Dan mai demult într-un articol, când un blogger lipseşte zile bune, înseamnă că a găsit ceva mai bun de făcut, ceva real… un fel de lege a blogului. mai mult →
Reiau de saptamana asta Guest Posturile ramase uitate undeva la sfarsitul anului trecut si le fac saptamanale, cu program, aranjate, frumos, cam ca pe TV. O regula a de ce? blog va suna de acum asa: Daca e vineri, e Guest Post!
Vinerea asta o voi avea invitata pe Dida care ne va vorbi prin prisma experientei ei intr-ale bloggingului despre cum e cu pauzele de blogging, momentele de cumpana intr-ale scrierii pe blog, momentele blogo-depresive, daca ar fi sa inventam cuvinte, ce facem in acele momente si cum trecem peste ele. Ea promite sa fie interesant, abia astept sa vad si eu ce scrie!
Saptamana viitoare tot vineri voi avea un el invitat special, numele lui… la momentul potrivit.
Astazi il am ca invitat special pe Octavian, cu un subiect special… ii las mana libera:
Nu voi incerca sa plonjez in trecut pentru a demonstra astfel originile comune ale romanilor din stanga si dreapta Prutului. Voi trata mai degraba prezentul prin prisma unui om nascut la Chisinau care a venit la Bucuresti pentru ca s-a indragostit de o fata si pentru ca dorea sa lucreze intr-o agentie de publicitate.
Mica Moscova si Micul Paris
Am fost si la Paris si la Moscova. Cand merg pe strazile Bucurestiului sau ale Chisinaului nu ma simt ca fiind “micul cetatean al micului Paris/Moscova”, ma simt de c*cat. Atunci cand astept sa se faca verde la semafor sunt stropit de o Dacie (aka “micul Mercedes” ) al carei sofer asculta cu volumul dat la maxim ultimul release “Manele hits” (aka “micul Pink Floyd” ).
Simt ca ar putea sa apara urmatoarea intrebare: ok “micul Paris” e un bullsh*t pentru ca la Bucuresti nici macar romana nu se vorbeste corect, daramite franceza, dar la Chisinau nu se vorbeste multa rusa?
Limba rusa?
Da, la Chisinau se vorbeste rusa. Se vorbeste ceva rusa, dar in nici un caz multa. Poate mai degraba suficienta incat sa inceapa sa deranjeze. Faza e ca mai mult →
Fără categorie
13 Dec 2007, 16:54
Lumea se plange ca nu exista bloggerite prea multe, ci doar bloggeri. Se inseala, exista multe, exista multe care scriu bine, exista bloggerite care stiu sa scrie si personal si tehnic. Dojo sau Ramona Iftode e una dintre ele si totodata invitata mea pentru al patrulea guest post.
Incep sederea mea pe blogul lui Dan (sper de lunga durata, ca m-am facut deja “lejera”) cu un articol inspirat din foarte scurta mea viata de sofer. Am reusit sa iau carnetul recent, sa devin interesata sa si conduc “caruta” prin minunatul municipiu, oras de 5 stele verzi (Timisoara, adica).
Ieri s-a nimerit sa nu poata prietena Adi sa ma care cu the car, asa ca, pentru a nu pierde timpul si a nu lasa masina sa putrezeasca nefolosita, am luat-o pentru o plimbare prin centru si apoi Iosefin (la Transilvania sa las niste state de plate, operate deja in BRD, apoi la medicul de familie sa iau nu’s ce fisa medicala prin care sa atest ca sunt in deplinatatea scolilor superioare mintale sa prestez la “uzina”, desi lucrez la ei de 2 ani. Irelevant. Ideea e .. aveam, frate, de umblat).
Pornesc cu vitejie si avant patriotic, incercand in disperare mai mult →
Loading ...
