Adi Dragoș e un băimărean simpatic, vorbește în grai, filozofează lent, dar scrie surprinzător de repede. Pe lângă blogul personal, are și unul cu/despre mâncare și ce mai gătește. Bea cel puțin trei cafele pe zi și cunoaște absolut toate localurile cu cafea bună din Timișoara. L-am invitat astăzi să deguste și să scrie despre una dintre specialitățile Nescafe.
De ceva vreme se laudă Dan de nebun cu pinguinu‘ primit de la Nescafe. Da’ se lăuda rău de tot. Toate articolele de pe blogul lui îs însă o nimica toată pe lângă tonele de povești din offline: ba espresso, ba ciococino, ba mociocino, ba cafecino… toate ‘cino-urile pinguinului le-o lăudat.
Buuun. Azi de dimineață mă săturasem de toată lauda lui și l-am amenințat că de nu-mi dă și mie o cafea din aia pinguicioasă am grijă să rămână fără aparat. Cu una, cu două, am ajuns pe la el pe-acasă.
M-am pus la masă ca un oaspete ce mă aflam și Dan ca o gazdă bună a deschis o ușiță în botu’ pinguinului și-o trântit o capsulă acolo. O apăsat o clapetă și-a schimbat capsula. A mai apăsat o dată clapeta și cana mi s-o umplut de o chestie albuie. M-am trezit servit cu o cană plină de un Latte Machiato jenial:
L-am băut cu poftă, mi-a plăcut și m-o trântit la calculator să scriu despre el. E surprinzător de bun pentru un machiato făcut în casă: bagi două capsule și-ți iese o licoare alb-maronie cu arome bine definite de lapte și cafea – ce-ți poate trebui mai mult pentru o dimineață tărzie de luni?
