Acum vreo 2 luni sau asa ceva s-a gandit un tip sa imi devina inamic pe interneti, nu am idee exact de ce. Mmaybe because he noticed that someone is wrong on the internet. Unii au zis ca m-am pomenit cu un troll personal. Eu l-am numit fan.
S-a ofticat probabil pentru ca nu l-am bagat in seama pe atat de tare pe cat si-ar fi dorit. Rezultatul a fost o pleiada de articole dedicate. Nu i-am oferit mai multa atentie nici dupa. El a continuat cu sentimentul. Cred.
Aseara am avut intalnire de bloggeri prin Timisoara. Cum, necum, a aparut si fanul meu pe acolo. Am oferit cate un martisor simbolic tuturor bloggeritelor prezente si am trecut la salutat tipi. Ajung la fanul numarul 1 si, supriza, imi zambeste pe sub mustata recent rasa:
-Uite, iti intind mana. Salut.
-Pai… Salut.
Nu stiu cum sunt saluturile pentru altii, dar pentru mine cel de aseara a sunat grav. A fost cel mai amar salut pe care l-am spus vreodata. A fost salutul care a omorit un sentiment, o intreaga traire. Am simtit ca in momentul ala am piedrut un fan, un fan devotat. Il regret.
