35 de grade afara, 30 si un pic pe coridor. Am gatul uscat asa ca arunc tigara jumatate pe un geam de la etajul trei fix pe acoperisul salii de la intrarea in cladire. Bine ca nu m-a vazut femeia de serviciu, iar m-ar fi injurat. Ma enervez, am transpirat ca un cal urcand scarile, chiar si mana mi-o simt umeda pe cele 82 de pagini despe blogging si jurnalism online pe care le tin copertate sub brat. Bat usor in usa de la secretariat.
Profesorul meu nu a aparut. Intru in sala de radio sa mai bag o tigara, e mai racoare. Conversatii futile cu niste restantieri care despica stirea in patru pentru un material de 15 secunde. Suna telefonul, secretara, trebuie sa irosesc jumatate de tigara. A aparut cu mare intarziere si coordonatorul meu. Ma indrept spre el cu un zambet de nota douazeci.
Intram intr-o sala profesorala sa discutam despre licenta. Iar nu are chef de mine. Se uita cu groaza la cat am scris. Rasfoieste, citeste spatiul alb dintre randuri pe vreo 10 pagini si se decide.
- Luam o nota mare?
Asta e pluraul de politete sau cum? Nici bibliografie nu mi-ai pus la dispozitie, in gandul meu.
- Luam! mai mult →
