de ce? blog » Oameni

Românii sunt sensibili

de ce? — Fri, 18 Nov 2011 06:20:04 +0000

ROM (ciocolata, nu cocalarul) a lansat zilele astea o campanie de… Hmm, nici nu știu cum să o numesc. Campanie de păcălire a Google? Fals brand de țară? Da. “Îndulcire a imaginii României pe net”, așa scrie pe site. romaniisuntdestepti.ro.

Hai că nu păcălim pe nimeni. Românii nu sunt cei mai deștepți și nici nu vor fi considerați vreodată. E perfect natural. Toți se cred deștepți și îi văd pe ceilalți proști. Și e evident că vor căuta (pe google) argumente pentru asta.

Să luăm americanii ca exemplu. A căutat cineva pe google “americans are …“? Vă zic eu sugestiile google: “idiots”, “cold”, “dumb”. În ordinea asta.

Iar rezultatele sunt pe măsură. Peste 18.000.000 pentru “americans are stupid”.

Românii sunt doar sensibili. Sau naivi dacă e să creadă cu adevărat că dacă reușesc să mânărească sugestiile Google îi va considera cineva mai deștepți, frumoși ori altfel. Dar ROM a simțit sensibilitatea și a profitat de ea.

… (click pentru continuare…)

Citeste si:

Dragă Alina, nu mai minți fără sens

de ce? — Mon, 10 Jan 2011 15:16:53 +0000

Nu ți-am înțeles niciodată minciunile gratuite, care necesită mult mai multe explicații decât adevărul, și nici de ce minți perfect gratuit, fără să ai nimic de câștigat.

“Da, acum ieșim din Reșița, în jumătate de oră ajungem” – în condițiile în care aveai deja o oră întârziere, nici măcar nu intrasei în numitul oraș, știai că urmează să mai stai cel puțin o oră în oraș și drumul putea să însemne mai multde o oră. Explicațiile pentru 4 ore de întârziere m-au făcut pe mine, ca ascultător, să mă jenez.

“Da, am cumpărat, e la Adi în mașină” – în condițiile în care nu cumpărasei nimic, Adrian nu era în oraș și întârziasei deja o zi. Explicațiile date o săptămână mai târziu, fără să te fi mobilizat între timp, au fost de-a dreptul fantastice.

Nu e mai simplu și mai comod să spui adevărul? Am observat că te pune în genere în situații mai puțin jenante. Decât zic.

Al tău amic, Dan.

Citeste si:

Orice povestire poate fi completată

de ce? — Tue, 26 Oct 2010 15:17:21 +0000

Îmi povestea la un moment dat un cunoscut despre Timișoara, ca oraș, ca societate și ca mod de viață, fără să știe că acolo locuiesc și că acolo m-am născut. Ne văzusem de vreo două aiurea prin țară și povestisem mai mult de dragul de a povesti.

Mi-a spus niște lucruri care m-au mirat cumva, îmi păreau noi și necunoscute mie, localnicul. Cel mai tare m-a nedumerit când mi-a spus că aici oamenii locuiesc orașul, îl tratează ca pe al lor, se simt părtași la viața orașului și există cumva un sentiment de adeziune socială, nu “doar atunci cînd trebuie să înjure cîte un francez sau cîte un italian de pe la vreun ziar care ne face ţigani”, cum zicea Cătălin Ștefănescu într-un articol din Dilema Veche. Ceva asemănător.

Prea obișnuit fiind cu societatea dimprejuru-mi nu am avut prilejul de a observa, ceea ce consideram pe atunci, finețuri ale vieții. Făcând comparație mai apoi cu alte locuri prin care am trecut, ca vizitator, mi-au părut chiar evidente diferențele, și chiar am reușit să remarc altele noi, cum ar fi că … (click pentru continuare…)

Citeste si:

Cum a ajuns comunitatea TED să fie văzută drept snoabă

de ce? — Tue, 19 Oct 2010 13:30:28 +0000

Poate nu știți povestea. Pe la începutul anului Sarah Silverman a fost invitată să vorbească la TED și a făcut-o. A vorbit despre retardați. Erm, aproape. A ținut un discurs despre cum ar fi să adopți un copil retardat, cu o boală terminală. A ieșit cu scandal.

Chiar dacă Sarah nu mi se pare amuzantă tot timpul, mai ales când se chinuie să rupă bariere și să creeze controverse, scandalul văzut cu reacții cu tot după jumătate de an este.

Chris Anderson (organizatorul TED) a atacat-o pe Twitter “I know I shouldn’t say this about one of my own speakers, but I thought Sarah Silverman was god-awful…“.

Ea a ripostat … (click pentru continuare…)

Citeste si:

Internetul: între reciprocitate și solidaritate

de ce? — Thu, 24 Jun 2010 19:40:39 +0000

S-a vorbit mult în ultiuma vreme despre reciprocitate…

Reciprocitatea există și ar trebui să existe, iar uneori e de-a dreptul surpinzătoare. Acum câteva săptămâni, după ce alergasem după mijlocul de transport în comun, am primit un bilet de tramvai de la o persoană care tocmai cobora, împreună cu mesajul: uite, s-ar putea să fie control. Dacă nu m-aș fi ținut de bară în momentul ăla aș fi căzut pe spate. M-a minunat gestul. Era absolut gratuit. Două zile mai târziu făceam același lucru. Sentimentul a fost grozav.

Revenim. Reciprocitatea are cîteva limite bine definite, și sunt impuse de capacitatea unei persoane a interacționa. IRL cunoști în jur de 250 de persoane și interacționezi cu 150, din care cu poate 30 frecvent, 4-5 din acești fiindu-ți prieteni. Numărul maxim de persoane cu care poți menține relații sociale este de aproximativ 150, asta conform legii lui Dunbar.

În online potențialul de cunoscuți este nelimitat (bine, are o limită, dar e mare – 3 miliarde), dar capacitatea ta de a interacționa nu crește cu mult, deși putem presupune că interacționezi mult mai superficial decât în viața reală. Bine, poți face schimb de Gift-uri sau cadouri (aniversare) pe Facebook cu câteva sute de oameni, dar să interacționezi constant cu sute de oameni este greu, dacă nu imposibil.

… (click pentru continuare…)

Citeste si:

Ziua în care am învățat ce (NU) înseamnă bun simț

de ce? — Thu, 13 May 2010 23:56:06 +0000

[atenție, contine peniși]

Să ne înțelegem de la început: bun simt nu există. Bunul simț nu (mai) există în lumea modernă. Tot ce a rămas din el sunt tehnici sociale folosite în momentul dictat de o tactică (socială) menită să atingă un anume obiectiv care se poate masura în bani (sau faimă, alte relații, contracte, ceva din care sa rezulte bani, pula mea, tot aia).

Am avut o experiență (socială) dubioasă astăzi. Nu o să dau nume și nici nu o sa vorbesc de fapte concrete, cum obișnuiește și Nebuloasa pe blogu-i (citiți-o, că scrie mișto). Din bun simț. Da. Eu il am. Sau așa imi place să cred.

Bun. Valoarea de știre e zero aici, în textul ăsta, dar e vorba de principiu, în pizda mă-sii. Sunt de modă veche probabil. Îmi plac principiile și am un orgloliuuu… hoho.

(text de lungime medie)

… (click pentru continuare…)

Citeste si:

Facturi mai mari decat pensia pe dracu

de ce? — Tue, 16 Feb 2010 07:09:11 +0000

E plin pe TV de stiri de genul “Vai, facturile sunt mai mari ca pensia”. Unde asta? Spune cine? Ieri am stat din bunavointa angajatiolor de la Banca Transilvania 45 de minute la coada la un ghiseu dupa ceva pensionari care-si plateau facturi de curent si gaz. Am vazut lucrurile altfel decat la TV. Mult altfel.

In zona asta de Timisoara au ramas putine blocuri conectate la “incalzirea de la oras”, deci se platesc facturi mari la gaze, nu la incalzire. Pentru apartamentul meu de 4 camere am platit vreo 4 milioane gaz luna trecuta.

Revenim. Cele 45 de minute petrecute la coada (inca o data: multe multumiri functionarilor Banca Transilvania) le-am folosit cu mult spor. Am observat fara sa casc intentionat-molipsitor reactia fiecarui pensionar in momentul in care dadea banii din mana. Rupere de suflet si pentru 5 bani scapati pe jos.

Din cele 14 persoane care au platit facturi cat am stat eu la coada (alea la gaz m-au interesat) doar una singura a platit peste 100 de lei. 153 RON mai exact. Iar persoana in cauza mai avea vreo 15-20 de ani buni pana la pensie.

O fi nasol sa fii pensionar, dar chiar pensii de 15-30 de lei nu cred sa fie asa multe. Nu se poate face o statistica din 14 oameni, dar din puzderia de pensionari cu facturi mai mari decat pensia ar fi fost de bun simt sa apara vreunu’ si azi.

Citeste si:

Despre cum sa-ti cresti copilul

de ce? — Tue, 26 Jan 2010 08:23:08 +0000

Noi, oamenii, suntem prea stresati cand e vorba de viitorul copiilor. Oricat de neseriosi am fi, in momentul in care intra copiii in joc, ne schimbam total, devenim cum s-ar zice responsabili. De fapt ne stresam foarte tare. Gandim fiecare pas, citim carti, ne sfatuim cu prietenii, punem la indoiala orice decizie ar trebui sa luam, facem asigurari, fonduri de risc, fonduri de studii si pana la urma pentru ce?

Daca iti lasi copilul prea liber, asta va jindui dupa afectiunea parinteasca pe care o vede la altii, daca in schimb incerci sa-l ocrotesti, se va simti sufocat, iar daca vrei sa-i dai vreun sfat, fie el si stupid, din experienta ta de copil va scrie pe blog. Asa se intampla. Cum ai face in adolescenta sau la un moment dat tot te va uri si i se va parea ca nu ai facut destul.

Animalele nu au problemele astea, nu-si cresc puii la modul cerebral, iar ei nu par sa aiba prea multe probleme vizavi de comportamentul parintilor. Pai, ele nu gandesc. Corect, dar instinctual isi propaga specia mult mai bine decat o facem noi.

femeia si-a omorit copiii apoi…

Citeste si:

Tactica de Craciun

de ce? — Fri, 25 Dec 2009 10:15:10 +0000

E trendy sa nu-ti placa Craciunul, sa te declari scarbit de mesajele primite, de spiritul Craciunului, de veselia din frig si zapada. La fel de trendy e sa fi si ipocrit. Sa arati lumii ca tie nu-ti pasa, dar sa jinduiesti dupa un pic de spirit din ala de Craciun. Ieri mi-a fost dat sa vad cea mai penibila practica posibila legata de toata trendinezimea asta.

Cum sa-ti verifici creditul doar pentru ca sa-ti sune telefonul, sa mimezi citirea unui mesaj de Craciun de la prieten indepartat si apoi sa exclami “pff, alt mesaj”?

Inteleg sa te declari contra pentru ca simti ca-ti impune societatea, dar in adancul tau sa iti doresti sa fi fost altfel, dar sa te amagesti singur ca primesti mesaje de Craciun doar ca sa poti fi contra e prea de tot. E ca si cum, fara sa te atingi, ai mima orgasmul uitandu-te pe Animal Planet.

Hai, Craciun Fericit.

Citeste si:

5 motive pentru care discutiile anti-candidatii la prezidentiale sunt de cacat pe 1 decembrie

de ce? — Tue, 01 Dec 2009 18:43:50 +0000

Toata lumea vorbeste astazi despre cum 1 decembrie nu mai e ce a fost, despre cum revolutia de acum 20 de ani nu mai inseamna nimic datorita pesonajelor implicate in campania electorala si alte prostii de genul asta, fiecare simpatizandu-l ba pe Base, ba pe Geoana. Sunt un mare cacat discutiile astea, sa va spun si de ce.

1. Fie ca va place, fie ca nu, e campanie electorala si de ziua Romaniei, care se intampla sa fie ea pe 1 decembrie; ziuă a Romaniei care a fost aleasa datorita Marii Uniri de la 1918 – Unire care, apropo, s-a intamplat pe 18 noiembrie 1918 dupa calendarul Iulian aflat atunci in vigoare. Pentru cine nu stie, Ziua Nationala a Romaniei, asta, 1 decembrie, a fost aleasa in 1990 printr-o lege promulgata de Ion Iliescu si mai apoi stabilita si prin constitutia din 2003.

2. Ce cacat de legaturi se pot face intre comunism si ziua nationala nu pot intelege, mai ales ca a fost aleasa in timpul lui Ion Iliescu (ca nu de el a fost aleasa, ci de un intreg “comitet” format din tot felul de istorici si datatori cu parerea vizavi de seminificatiile zilelor din timpul anului), tocmai pentru a nu mai avea o zi nationala (23 august, ca pana in 1989) asociata cu comunismul.

3. In masura sa spuna cineva “ce a insemnat 1 decembrie” e doar unul care a trait si evenimentele de acum 91 de ani, unul care a trait si a inteles Marea Unire, pentru ca in ultimii 100 s-au schimbat zilele nationale de vreo 3 ori pe motiv ca “s-au golit de semnificatie”. … (click pentru continuare…)

Citeste si:

O dilema matinala

de ce? — Sat, 07 Nov 2009 07:39:23 +0000

Eu nu inteleg un anumit tip de oameni. Hai sa numim tipul ala de oameni Petre.

Intai imi spune ca i se pare oarecum de cacat un proiect in care sunt implicat ca organizator, dar atat de subtil incat parca nu-i vine nici lui parca sa creada, apoi face aluzii la fel de subtile pe twitter, unii mai rai ar spune ca fara nicio legatura cu nimic, ca nu da reply la vreun al mesaj anume, sa se vada “in reply to”, dupa care imi lasa un comentariu kilometric in care-mi explica faptul ca de fapt sunt un nasol ca nu l-am implicat si pe el in proiect, el, cel care nu m-a mai intrebat nici macar de sanatate de multe luni de zile.

Ah, da, si termina cu un “rusinica fratioare” public (sarim peste virgula sarita), iarasi fara vreo legatura cu ceva, a se citi “fara in reply to”.

Serios ca nu inteleg tipul asta. E un tip bun oare sau doar un fel de gica-contra deghizat in ceva nedefinit si nehotarat?

Citeste si:

Sindromul preadesteptaciunii

de ce? — Tue, 20 Oct 2009 07:22:38 +0000

Pornit de la postul Ramonei si cel al lui Buddha.

In fiecare zi il vad in jurul meu si trebuie sa recunosc ca il observ si la mine. Sindromul preadesteptaciunii e chestia aia care te faci se exclami urmarind tembelizorul variatiuni pe tema “bai, ce porcarie”, “cum plm pot astia sa prezinte asa ceva?”, “ba, ce idiotenie”, “astia sunt prosti”, “ce emisiune idioata”, “ce reclama cretina”, “ce bou e ala de a ratat”, “ce dobitoc arbitrul”, “bai, astia ma cred prost?”.

Si adevarul e ca da, “aia” te cred prost, cel putin la fel de prost pe cat ii crezi tu pe ei.

Am urmarit pe National Geographic acum ceva vreme o emisiune cu niste contractori privati din Irak (mercenari, zic) care erau asa de speriati de bombe (la modul propriu) ca opreau din vorbit la telefonul mobil toti trecatorii, ca nu cumva sa declanseze vreo bomba.

Ma gandeam ca ideea in sine e cam idioata – sa opresti lumea pe strada sa vorbeasca la telefon – si mai idioata fiind exprimarea “orice irakian cu un telefon mobil in mana poate fi un terorist”, ma gandeam la manipulare si alte nebunii.

Apoi mi-a trecut prin cap o alta ideee: e simplu sa ma dau destept de la distanta, sa-i fac pe aia prosti ori paranoici, dar daca as fi eu acolo, printre bombe gata sa explodeze pe langa mine, nu sunt sigur ca nu as proceda la fel…

Acum nu tin sa elogiez mercenarii din Irak, dar s-a dus dorului aprecierea muncii/activitatii altora, oricare ar fi ea, ca exemple ar mai fi.

Totusi, cand am ajuns toti preadestepti?

Citeste si:

Apropo de regi si regine

de ce? — Fri, 10 Jul 2009 23:44:32 +0000

A murit Michael Jackson si toata lumea si-a amintit brusc de el. A murit si a inviat in memoria oamenilor. Daca intrebi orice persoana care a vazut macar un buletin de stiri in ultimele 2 saptamani poate sa-ti spuna ca a fost regele muzicii pop si ca a cantat timp de 45 de ani. Toata lumea a facut o tragedie din asta. Ne-am trezit brusc ca am ramas fara regi si idoli.

Ba, surpriza, mai exista si altii. Exista Tina Turner. E regina rock’n roll-ului. Canta de peste 50 de ani. Implineste 70 de toti in noiembrie. Canta de dinainte de a se fi nascut Maical. De ea nu-si mai aminteste nimeni cat e in viata?

E regina, futu-i, o cheama Tina Turner. E regina si traieste. Nu am ramas fara eroi.

Citeste si:

Invataturile lui Elvis Presley pentru online-ul romanesc

de ce? — Thu, 25 Jun 2009 21:48:02 +0000

A little less conversation, a little more action please
All this aggravation ain’t satisfactioning me
A little more bite and a little less bark
A little less fight and a little more spark
Close your mouth …

De la o vreme sunt sufocat de atatea conversatii, de atatea intralniri, de atatea conferinte, de atatea cluburi, workshopuri (care numai workshopuri nu sunt), cafee-uri si intalniri de socializare la un citro pe banii vreunui sponsor. … (click pentru continuare…)

Citeste si:

De ce se uita oamenii la telenovele?

de ce? — Mon, 01 Jun 2009 12:02:14 +0000

Nu pentru minunata regie, nici pentru scenariul amuzant si lungit pe zeci de episoade, nici macar pentru figura vesnic trista a actritelor, care probabil au invatat sa arate la fel si in realitate, nu, ci pentru ca oamenilor le plac dramele.

Ce e culmea? Oricat de proasta ar fi o telenovela se vor gasi cativa care sa o urmareasca, iar oamenii aia nu sunt neaparat prosti!

Din fericire pentru telenovele, oamenii care le urmaresc au destula fantezie pentru a umple golurile dramelor afisate pe ecran. Fantezia face ca dramele sa fie completate cu bucati din viata lor, astfel ca se pot identifica in personaje si isi pot privi bucati din propriile drame, dar fara sa fie afectati. Fiecare privitor vede altceva intr-o telenovela, se identifica cu un alt personaj – de aia si exista cu zecile: sa ai de unde alege.

E mai usor sa privesti drama altuia, sa te identifici cu ea si sa speri ca intr-un oarecare episod sa o vezi rezolvata, decat sa incerci sa-ti traiesti propria viata, cu propriile drame si sa lupti intru rezolvarea lor.

Bun, se naste o alta intrebare: de ce ai vrea sa traiesti viata altuia, intr-un fel de fantezie cu bucati din viata reala, identificandu-te cu un oarecare personaj plangacios? Simplu. Din comoditate, e mai usor sa te minti ca vei invata ceva dintr-o drama, daca o traieste altul pentru tine.

Citeste si:

Raspunsul la telefon

de ce? — Thu, 14 May 2009 18:39:07 +0000

Daca e ceva care sa ma enerveze mai tare decat telefoanele primite prea de dimineata atunci cu siguranta e lipsa raspunsului la telefon.

Nu-mi pot da seama de ce, dar de fiecare data cand cineva nu-mi raspunde la telefon sau nu ma suna inapoi dupa ce am sunat, ma enervez pana la furie.

Da macar un sms inapoi: nu pot raspunde acum, vorbim mai tarziu. E ca si cu statusul invizibil de messenger. Daca nu poti raspunde, nu vrei, nu ai timp sau chef – inchide-ti naibii telefonul!

Lipsa raspunsului la telefon denota nepasare, indiferenta sau neseriozitate, iar chestiile astea ma scot din sarite. Buu. Am draci.

Citeste si:

Cum vorbesti cu un investitor

de ce? — Wed, 15 Apr 2009 16:27:20 +0000

Am observat de-a lungul timpului ca oamenii astia mai intreprinzatori din fire habar nu au sa vorbeasca cu un potential investitor, adica ala de la care ar vrea timp, bani sau suport in general, se entuziasmeaza asa de tare incat uita ca tocmai de investitori au nevoie pentru “a face succes”.

Indiferent daca dezvolta un proiect social, incearca sa organizeze o conferinta, se chinuie cu un start-up online, dezvolta un serviciu gratuit ori platit, au o mare idee, majoritatea intreprinzatorilor au nevoie de suport (moral, financiar, de imagine, nu conteaza), dar habar nu au sa le vorbeasca despre proiect oamenilor care le-ar putea oferi toate astea, investitorilor.

Cei mai multi ajung sa dea vina pe “rautatea oamenilor” in urma unui insucces, cand de fapt greseala e tot a lor.

Prima regula: pune-te in pielea investitorului

Indiferent cat de entuziasmat ai fi de ideea ta, nu poti avea pretentia de la oamenii neimplicati sa fie la fel. Apoi, oricat de mult ar insemna proiectul pentru tine, nu inseamna ca si pentru ceilalti inseamna acelasi lucru.

Daca esti student, dezvolti un proiect studentesc, de exemplu, si vrei sa-l prezinti unui investitor, nu-i vorbi prea mult despre ce avantaje ar aduce proiectul tau studentilor si cum ideea ta va revolutiona viata studenteasca, pentru ca nu-l intereseaza. Investitorul va fi interesat de ce avantaje ii aduce lui sustinerea proiectului. … (click pentru continuare…)

Citeste si:

Respectul pentru femei cel prost inteles

de ce? — Fri, 10 Apr 2009 23:55:10 +0000

Ideea postului e pornita de la Roxana, care se intreba “de ce nu mai respecta barbatul femeia?“.

OK, ca barbatii nu respecta femeia stim, doar nu avem exemple care sa infirme teoria, dar acel “de ce” face toti banii.

Masculii forte, loviti in moalele fiintei lor de o intrebare atat de impertinenta au raspuns invariabil: “caoe, vezi, tu ai vrut egalitate, asa ca egalitate iti dau, ‘tu-ti pastele ma-tii de proasta”. Poate intr-o usoar alta forma, dar ideea ramane neschimbata: Egalitatea inseamna automat lipsa de respect si injurii adresate femeii.

Hmm, da? Asta ma face sa intreb, retoric, desigur: oare barbatii aia care vad egalitatea intre sexe ca scuza suprema pentru magarii au fost agresati copii fiind? Au fost alintati cu “fa, proasto”? … (click pentru continuare…)

Citeste si:

Ce-i ala abuz de emoticoane? :))

de ce? — Thu, 09 Apr 2009 12:04:17 +0000

Pai cand folosesti intr-o conversatie prea multi galbejori din aia de le zice emoticoni, deci cand ai vrea sa aduci o parte din limbajul non-verbal si pe yahoo messenger (unde sunt cele mai misto emoticoane).

Ce naiba e rau in asta? Ce e rau in a folosi emoticoane? Am prieteni care ma apostrofeaza ca as folosi prea multe emoticoane, ca as abuza de ele. Hai sictir. De ce sa pun un “hahahhahhahaha” in loc de un simplu ? Exprima mult mai bine starea mea. La fel si un sau

E adevarat ca nu am activate emoticoanele aici pe blog, dar am facut un plugin pentru a aduce minunatiile galbene de la Yahoo pe blog, tocmai pentru ca sunt bune si misto!

Cred ca alora de vorbesc de abuzul de emoticoane de fapt le e frica de ele

PS: idee pornita de aici. Vreau sa-l vad si eu pe ala care afirma ca nu foloseste deloc emoticoane si pentru ce motiv.

Citeste si:

O replica optimista

de ce? — Wed, 08 Apr 2009 14:41:18 +0000

Acum cativa ani un prieten de-al meu avea o replica (de agatat cred):

Ba, nu sunt frumos, dar sunt simpatic

Da, nu suna rau, tipul era simpatic, dar partea cu frumusetea nu suna bine, trada pesimism in felul in care ar fi fost privit de ceilalti sau o oarecare neincredere in sine, asa ca i-am sugerat o versiune mai optimista a replicii:

Ba, nu sunt urat, dar sunt simpatic

Suna altfel :) Daca tot te lauzi, macar fa-o bine

Citeste si:

Metode de trezire

de ce? — Tue, 24 Mar 2009 11:20:01 +0000

In ultima vreme ma trezesc devreme din proprie initiativa, dar asta nu inseamna nu urasc sa fiu trezit de altii. Nu stiu daca sunt oameni care sa nu urasca trezirea fortata. Ehe, tocmai pe asta ne bazam prin liceu cand ne distram cu trezirile.

Clasa a 10-a si a 11-a am facut-o in Caransebes, am stat in internatul liceului. Coleg imi era intr-o vreme Popa Serifu’ Gelu, cu el cred ca era cea mai mare distractie.

Tipul era ciudat, dar se lua foarte tare in serios, la 22 de ani se gandise ca vrea sa se faca popa si s-a apucat de teologie, terminase ceva scoala de meserii. Era prin clasa a 11-a la seminarul teologic cand l-am cunoscut eu.

Gelu avea pe la ora 6 jumatate dimineata rugaciune obligatorie in capela sau la biserica, pentru asta trebuia sa se culce seara undeva in jur de 10 sau mai devreme. Oricum, somnul era totul pentru el. Dormea de nu era adevarat. Ziua, noaptea, cand apuca. Ii mai spuneam cateodata “ba, Gelu, tu dormi ziua ca sa te poti odihni noaptea?”.

Internatul era organizat intr-un fel de apartamente: doua camere cu cate 2 paturi, un hol mic si o baie la fel de mica atasata. Intr-o camera dormeam eu si Gelu, in celalta Mihai si Gabi. Gelu era “dusmanul comun”, tinta predilecta pentru misto-uri si teste de metode de trezit. De obicei il lasam pe Gelu sa adoarma si stateam toti in cealalta camera. Dupa ce adormea Gelu incepea distractia. Intram incetisor in camera: … (click pentru continuare…)

Citeste si:

Poti fi onest sau corect printre hoti si nesimtiti?

de ce? — Wed, 18 Mar 2009 11:10:32 +0000

Ma tot gandesc de azi dimineata daca sa imi mai bat capul sau nu, daca sa fac ceva sau sa ignor, daca sa scriu sau nu, daca sa ma complac sau sa lupt, daca sa ma revolt sau sa ma resemnez, daca sa ma enervez sau sa zambesc – nu am ajuns la vreo concluzie clara, inca sunt ametit de atatea idei. Aparent mi-au lut 3 ore ca pot scrie fraza precedenta si sa recunosc ca sunt buimacit.

Dis de dimineata am descoperit cateva lucruri, aparent nesemnificative, dar care instantaneu m-au facut ma fac sa ma simt si mic, si prost, si fraier, si neinitiat, si orb, si adormit, si in multe alte feluri. Ce naiba ai descoperit?, ma intreba un prieten. Nu mare lucru – dimensiunea nesimtirii unora, capacitatea cu care fura fara sa schiteze vreo urma de regret sau… Nici nu stiu cum anume sa descriu.

E irelevant ce am descoperit concret, sunt irelevante personajele si numele in discutia de fata, ori in discutia mea avuta cu mine, e vorba de principii. Nici nu mi-am dat seama pana acum ca as putea fi unul dintre oamenii guvernati de principii, nici macar nu mi-am dat seama ca le am atat de adanc inradacinate in minte si in creier decat in momentul ala, momentul in care am descoperit ca altii nu le au. … (click pentru continuare…)

Citeste si:

Esti lipsit de respect, ba!

de ce? — Tue, 10 Feb 2009 18:18:15 +0000

Nici nu stiu cum anume sa incep. Poate m-am nascut prea devreme sau, dimpotriva, prea tarziu, dar chiar simt ca traiesc intr-un timp nepotrivit. Cumva nu ma integrez, nu ma potrivesc intre oamenii din jurul meu. Nici nu stiu daca tine de “romanismul” atat de invocat de altii sau doar de timpuri.

De ce zic asta? Pentru ca ma enerveaza pana la furie lipsa de politete si nesimtirea cu care defileaza public unii. Ma calca neobisnuit de puternic pe nervi lipsa de respect. Sigur, trebuie sa marturisesc, e ceva straniu cu mine, pentru ca nu vad ca oamenii din juru-mi sa fie afectati in acelasi hal ca mine. Am impresia ca e ceva nou, ce tine de modernitate, dar sa ma tai daca pot intelege modernitatea asta si lipsa ei de respect pe care o aduce.

Eu am fost invatat de mic sa fiu respectuos, sa salut lumea, sa fiu politicos, am citit ABC-ul comportarii civilizate si am invatat cateva notiuni care am impresia ca sunt absolut straine oamenilor de astazi. Ca de exmplu ce e aia stima si care e diferenta intre respect si lipsa de respect.

… (click pentru continuare…)

Citeste si:

Unde se duc blogurile cand se duc

de ce? — Tue, 13 Jan 2009 22:46:43 +0000

Aparent niciunde. Nu, nu sunt de acord. Poate prioritatile isi schimba aparent ordinea, poate scopul blogului a fost deja depasit.

Hei, o noutate: exista loc de mai mult, in totdeauna. Exista ceva de depasit oricand. Cum reusesc batraneii aia mici si albi sa mearga la piata impreuna, tinandu-se de mana, dupa 50 de ani de casatorie? Se reindragostesc unul de altul de sute de ori, in fiecare an, de zeci de ani. Oricat de bine s-ar cunoaste isi mai impun de fiecare data cate o limita pe care sa o depaseasca. Asta le aduce satisfactie, multumire si le da puterea de a continua.

Pasiunea nu moare. Pasiunea pentru scris, pasiunea pentru lucrurile care te-au facut sa scrii. Exista oameni care nu stiau sa scrie pana sa aiba un blog. Oamenii pasionati de cate ceva. Oameni pe care pasiunea i-a invatat sa scrie. Iar daca pasiunea moare – se reinvie. E simplu. … (click pentru continuare…)

Citeste si:

Finalul unei piariste

de ce? — Sun, 21 Dec 2008 05:48:39 +0000

Esti piarizda si esti desteapta, ca asa e in job description. Esti pe punctul de a termina facultatea. Mai ai un an, ala nu conteaza, licenta se scrie singura. Te angajezi. Te ocupi de PR pentru un site. OPINIA DE AUR PUNCT VASILE PUNCT RO. Auzi de la fosta piaritza ca siteul a primit ceva linkuri gratis de la ceva bloggeri de treaba.

Super! Faci strategie din asta! Link building si PR pe bloguri – e mai mult decat la moda!

Dai un comentariu pe un blog cu link spre domeniul ala marcat drept spam de multa lume si nu apare. Esti piarizda, deci desteapta, asa ca te precipiti, mai dai unul. Nici ala nu apare. Ce faci???

Ete, nah. Internetul nu te vrea?!? Tu il vrei!

Mai cauti vreo 20 de bloguri si dai acelasi comentariu… cu copy-paste, ca doar ti-ar fi jignita inteligenta sa concepi altul. WordPress, Blogspot, self-hosted WP, nu conteaza – oricum nu cunosti diferenta, bloguri sunt. Tot nu reusesti sa apari niciunde. Akismet-ul si Google-Filter-ul te trimit direct in spam. Nu stii ce inseamna, dar e grav. Ce faci acum?!? … (click pentru continuare…)