[atenție, contine peniși]
Să ne înțelegem de la început: bun simt nu există. Bunul simț nu (mai) există în lumea modernă. Tot ce a rămas din el sunt tehnici sociale folosite în momentul dictat de o tactică (socială) menită să atingă un anume obiectiv care se poate masura în bani (sau faimă, alte relații, contracte, ceva din care sa rezulte bani, pula mea, tot aia).
Am avut o experiență (socială) dubioasă astăzi. Nu o să dau nume și nici nu o sa vorbesc de fapte concrete, cum obișnuiește și Nebuloasa pe blogu-i (citiți-o, că scrie mișto). Din bun simț. Da. Eu il am. Sau așa imi place să cred.
Bun. Valoarea de știre e zero aici, în textul ăsta, dar e vorba de principiu, în pizda mă-sii. Sunt de modă veche probabil. Îmi plac principiile și am un orgloliuuu… hoho.
(text de lungime medie)

