In ultima vreme ma trezesc devreme din proprie initiativa, dar asta nu inseamna nu urasc sa fiu trezit de altii. Nu stiu daca sunt oameni care sa nu urasca trezirea fortata. Ehe, tocmai pe asta ne bazam prin liceu cand ne distram cu trezirile.
Clasa a 10-a si a 11-a am facut-o in Caransebes, am stat in internatul liceului. Coleg imi era intr-o vreme Popa Serifu’ Gelu, cu el cred ca era cea mai mare distractie.
Tipul era ciudat, dar se lua foarte tare in serios, la 22 de ani se gandise ca vrea sa se faca popa si s-a apucat de teologie, terminase ceva scoala de meserii. Era prin clasa a 11-a la seminarul teologic cand l-am cunoscut eu.
Gelu avea pe la ora 6 jumatate dimineata rugaciune obligatorie in capela sau la biserica, pentru asta trebuia sa se culce seara undeva in jur de 10 sau mai devreme. Oricum, somnul era totul pentru el. Dormea de nu era adevarat. Ziua, noaptea, cand apuca. Ii mai spuneam cateodata “ba, Gelu, tu dormi ziua ca sa te poti odihni noaptea?”.
Internatul era organizat intr-un fel de apartamente: doua camere cu cate 2 paturi, un hol mic si o baie la fel de mica atasata. Intr-o camera dormeam eu si Gelu, in celalta Mihai si Gabi. Gelu era “dusmanul comun”, tinta predilecta pentru misto-uri si teste de metode de trezit. De obicei il lasam pe Gelu sa adoarma si stateam toti in cealalta camera. Dupa ce adormea Gelu incepea distractia. Intram incetisor in camera: mai mult →
