M-am obisnuit cu chelnerii nesimtiti, scarbosi, care se uita urat, plictisiti, blazati – tipul ala clasic de om care lucreaza in Romania in servicii. Atat de tare m-am obisnuit cu tipul clasic incat acum imi e pur si simplu frica de cei amabili.
Ieri intr-un restaurand italian (Gallo Nero) din Bucuresti am avut niste chelnerite impresionante, schimbau scrumierele la fiecare 10 minute, veneau sa ne toarne vinul in pahare, ne-au pus laptopul la incarcat la bar, au schimbat cu totul fata de masa cand am reusit sa varsam un pahar, fara sa faca obiectii, sa se supere sau sa ne faca scandal…
Astazi in alt restaurant italian, Gino’s, am iarasi parte de un chelner mult prea amabil – zambeste mult, se comporta civilizat, mi-a recomandat un fel de mancare, nu s-a suparat sa faca cateva drumuri de la bar la masa.
Serios ca imi e frica de chelnerii astia amabili – ma fac sa ma gandesc ca ceva e in neregula, ma fac sa ma gandesc ca o sa-mi ceara 20 de RON pe o cafea…
