Citind o poveste mica pe un blog mi-am amintit cumva nostalgic de orele de limba si literatura romana din liceu. Povestii ii lipsea deznodamantul, era cumva lasata in aer in punctul culminant si transata cu o concluzie fara sa fi ajuns si cursul actiunii undeva.
Legatura cu orele de romana din liceu? Mi-am amintit brusc de momentele subiectului operei literare. Expozitiunea, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant si deznodamantul. Ah, dulci momente, pe care (acum imi dau seama ca) le intelegeam asa de putin pe atunci. Le intelegeam strict teoretic. Puteam sa le recunosc in naratiunea cuiva, dar nu ma gandeam daca si cum m-ar putea ajuta vreodata sa le stiu.
Ce frumos ar fi fost daca in locul celebrelor compuneri (nu stiu, se mai practica?) as fi scris pe blog, invantand cum sa pun in practica toate cele invatate, toate micile si marile teorii literare, toate regulile gramaticale din cartea lui Metea, pe care iubeam sa le urasc.
Ma gandeam acum: cred ca am putea sa ne ducem si in aceasta directie cu Scoala de Blog, avand in vedere succesului episodului pilot din Recas, cu elevi de liceu. Un fel de editie de durata mai lunga, un fel de parteneriat cu profesorii de limba romana dintr-un liceu, pe care sa-i sustinem intr-un fel de proces educational activ, cu un instrument nou la indemana: blogul.
PS: Imaginea nu are nicio legatura cu postul
Laudele in prima faza: cred ca este una dintre cele mai reusite lansari din ultima vreme. In primele 24 de ore am reusit sa facem 16,500 de afisari!
Apoi: nu e un proiect deceblog.net, e un proiect deceblog.net si blogu.lu – Mile, Andrei, Calin, Lexu si Andreea au lucrat si ei la proiect, poate chiar mai mult ca mine. :)
Mai mult: in proiect au fost implicate 13 persoane. Pe de o parte am fost eu si blogu.lu – Dream Production (Mile, Andrei, Calin, Lexu, Andreea) ca organizatori, dar sa nu uitam partenerii care s-au implicat direct si in organizare: Desero (Andreea, Octa, Eva, Angi), tm99blog – comunitatea de bloggeri timisoreni (prin Richie si Dojo) si Incubatorul de afaceri (Radu Ticiu).
Ce am lansat ieri – scoaladeblog.ro – este doar un teaser. Va incepe o adevarata Scoala de Blog in curand, “mai un pic”, cum ne distram noi pe site :)
Proiectul Scoala de blog nu are nimic in comun cu Scoala de bani.
Si nu in ultimul rand: raspundem pe twitter la @scoaladeblog la orice intrebare.
PS: multumim tuturor pentru sustinere – am primit zeci de tweeturi si retweeturi, chiar si cateva posturi pe bloguri dedicate :)
Cu un quiz uber-misto
Bun, eu stiu raspunsurile, dar asta e cel mai mare grad care se poate obtine :D
Enjoy! scoaladeblog.ro
Proiectul e facut de mine in colaborare cu baietii (si fetele) de la blogu.lu si o sa vedeti in curand despre ce e vorba exact :)
Mi-am amintit bancul datorita unei prietene care a nascut de curand:
Bula lipseste de la scoala cateva zile si se intoarce fara adeverinta medicala. Invatatoarea:
- Unde ai fost, Bula, zilele astea?
- Pai, stiti, a nascut mama…
- Vai, Bula, dar nu e frumos sa spui asa ceva! Spune si tu ca ti-a adus barza un fratior.
- Ma scuzati, retin pe viitor…
Un an mai tarziu Bula lipseste din nou nemotivat de la scoala, de data asta o saptamana intreaga. Invatatoarea, ca in totdeauna, curioasa:
- Bula, de ce ai lipsit?
- Pai, stiti, mi-a adus barza un fratior dolofan si a trebuit sa am grija de el saptamana asta…
- Bun, bun, dar o saptamana? Maica-ta ce facea? mai mult →
In ultima vreme ma trezesc devreme din proprie initiativa, dar asta nu inseamna nu urasc sa fiu trezit de altii. Nu stiu daca sunt oameni care sa nu urasca trezirea fortata. Ehe, tocmai pe asta ne bazam prin liceu cand ne distram cu trezirile.
Clasa a 10-a si a 11-a am facut-o in Caransebes, am stat in internatul liceului. Coleg imi era intr-o vreme Popa Serifu’ Gelu, cu el cred ca era cea mai mare distractie.
Tipul era ciudat, dar se lua foarte tare in serios, la 22 de ani se gandise ca vrea sa se faca popa si s-a apucat de teologie, terminase ceva scoala de meserii. Era prin clasa a 11-a la seminarul teologic cand l-am cunoscut eu.
Gelu avea pe la ora 6 jumatate dimineata rugaciune obligatorie in capela sau la biserica, pentru asta trebuia sa se culce seara undeva in jur de 10 sau mai devreme. Oricum, somnul era totul pentru el. Dormea de nu era adevarat. Ziua, noaptea, cand apuca. Ii mai spuneam cateodata “ba, Gelu, tu dormi ziua ca sa te poti odihni noaptea?”.
Internatul era organizat intr-un fel de apartamente: doua camere cu cate 2 paturi, un hol mic si o baie la fel de mica atasata. Intr-o camera dormeam eu si Gelu, in celalta Mihai si Gabi. Gelu era “dusmanul comun”, tinta predilecta pentru misto-uri si teste de metode de trezit. De obicei il lasam pe Gelu sa adoarma si stateam toti in cealalta camera. Dupa ce adormea Gelu incepea distractia. Intram incetisor in camera: mai mult →
te las pe tine sa comentezi…
via alen
Loading ...
