14 articole care contin Scris

NOTA: Pe aceasta pagina vei gasi doar un fragment din articol, fara imagini, pentru articolul complet click pe titlu. (Ordonarea e dupa data)

Așa se tabloidizează internetul

Nu numai că vânăm like-uri, cum spuneam săptămâna trecută, dar suntem dependenți de forma asta nouă de apreciere – o observa și Neil Strauss într-un articol superb pe The Wall Street Journal.

follow

Dependența asta de like-uri, de apreciere, de recunoaștere ne omoară personalitatea și omoară diversitatea. Ne lăsăm ușor-ușor influențați sau manipulați de ideile prietenilor sau a celor care ne înconjoară, primim conținut pe tavă și îl luăm drept bun, scriem despre ce credem că ar place cititorilor și nu despre ce ne-ar plăcea nouă, ne conformăm dorinței majorității în loc să mergem pe calea pe care o considerăm noi bună. Așa se tabloidizează social media și internetul în general.

Conținutul original, ideile noi mor ușor-ușor sub apăsarea ideii de neîmplinire, a lipsei de like-uri, tweet-uri sau plusuri, iar de multe ori cele care ajung să prindă nu sunt decât produse de masă, mediocre, pentru mediocritate.

Like-ul tabloidizează internetul. Decât zic.

(11 comentarii)

Colțul nostru e un mijloc – Twitterul mi-a furat blogul

Scriam și mai demult – nu mai știm să ne exprimăm în fraze, am învățat și continuăm să învățăm să ne exprimăm în propoziții cît mai scurte. Am învățat să ne reducem ideile, trăirile, experiențele și opiniile la cîteva sute de caractere. Twitter-ul a fost cel care ne-a învățat cel mai prost. Ne-a învățat cu cele 140 de caractere. Eram obișnuiți cu cele 160 din SMS, acele 160 de caractere care nu s-ar fi măsurat nici cu lungimea primei fraze a unei scrisori pentru cei de demult, dar în care noi am reușit să declarăm dragostea sau sfârștul unei relații din mijlocul anilor 2000.

Trăim în și între propoziții scurte. Uneori atât de scurte că uitîm să mai punem punct. Comunicăm, cum s-ar zice, eficient, dar uităm un lucru. Uităm de uitare. Uităm că platformele sociale care ne învață să comunicăm scurt nu au memorie, la fel cum nu avem nici noi pentru orice idee scurtă auzită în treacăt.

Verba volant, scripta manent nu se aplică în internet. mai mult →

(5 comentarii)

Sinceritatea. Acel ceva ce dăunează grav unei discuții

(Un articol de 2000 de caractere cu tot cu spații și parantezele adăugate la pararaful ăsta.)

Aveam de gând să încep prin a cita statistici. M-am gândit mai bine. Dă-le în mă-sa. Nu contează. Postul ăsta e oricum personal, nu trebuie să îmi întăresc ideile și prin experiența altora. E părerea mea la o adică. Cui nu-i place să n-o citească.

M-am trezit de curând cenzurat de prieteni. Nu cenzurat de expresii conținând pule sau suave organe feminine. Că de aia cred că nu avem voie să le folosim în limbaj. Să nu le stricăm suavitate prin vulgaritatea vreunei pule. Nu. M-am trezit cenzurat în idei. În ideile pe care le notez pe blog.

- Hai, nu scrie despre aia! S-ar prinde acel-cutărică și ar ieși nasol.
- Îi pun și link! Hehe.
- Pe bune, e greșit. Chiar vrei să îți strici o relație?

La ultima întrebare nu am răspns niciodată sincer. De ce aș vrea o oarecare relație cu o oarecare persoană pe care nu o suport, cu care sunt în dezacord de idei sau cu care mă urăsc sincer? Nu vreau! De ce să nu scriu pe propriu-mi blog despre ea? Pentru că nu e bine! mai mult →

(11 comentarii)

O teorie despre creativitate și inspirație

Cele mai multe bune idei îți vin dimineața între 5 și 8, indiferent dacă abia te-ai trezit sau nu ai apucat să dormi.

True story.

(12 comentarii)

De astăzi: peniși

M-am gândit eu mai bine și (oricât de tare ar fi mamă-mea împotrivă) am decis că de astăzi, ora zero trecute fix de jumătate, scriu cu peniși pe blog. Adică pule. Mă scuzați de geografie.

Știu o treabă. Dacă e să înjur, înjur. Îmi vine, îmi dau. Cum îi venea și tipului ăla din pușcărie să fluriere (despre filme, totuși, aici).

De ce să mă chinui să-mi creez o altă față online cînd mi-e mai comod s-o port p’a mea? Știu că nu se (tocmai) practică, știu că pe online trebuie să arătăm toți virgini în cuget și simțiri, la un veșnic 21 de ani, ca Emi Gal, dar pula mea. Eu unul m-am plictisit după aproape patru ani.

E timpul revoluției. A mea. De astăzi: peniși. Nah, înjurați!

(dacă reușiți să treceți de moderare. hehe)

PS si offtopic: v-am spus că am și un blog serios pentru care caut editori, că’l relansez? Acolo e fără peniși, pentru curajoși.

(13 comentarii)

Vezi si cautarea: Scris