NOTA: Pe aceasta pagina vei gasi doar un fragment din articol, fara imagini, pentru articolul complet click pe titlu. (Ordonarea e dupa data)
Dupa succesul expozitiei de sani (yummy), e randul altei super-expozitii marca Tomata cu Scufita sa-si faca apartia in onile – expozitia scrisului de mana.
Mai sunt trei zile pana se inchide cutiuta postala pentru scrisorele. Deci: scrie o scrisoare (pe hartie) adresata… oricui, fa-i o poza, ataseaza imaginea la un email si zdup cu ea in inboxul Tomatei.
…pe hartie, cu pixul sau stiloul, pe pagini de A4, cum obisnuiam sa fac prin primii 2 ani de facultate, cand filozofam mult si (inca) nu aveam blog.
Constat bucuros ca ma exprim mai bine decat “electronic”, imi ies frazele mai altfel si (nu in ultimul rand) imi place mai mult.
Partea mai putin fericita e ca in ultimul an altceva decat sa semnez si sa-mi trec numele plus adresa pe vreun formular nu am mai scris “de mana” si probabil un elev de clasa a 5-a ma bate la viteza, dar o sa-mi revin.
In ultima vreme am jucat rolul de planta :D Adica un fel de chestie flecita si verde, care respira ocazional. Nu am avut chef si nici inspiratie sa scriu sau sa fac absolut nimic (totusi am facut o tema verde pentru wordpress, ca sa-mi reprezinte starea – preview temporar aici). Se reflecta in blog, nu?
Mi-a zis cineva in seara asta care e cauza cea mai probabila: imi lipseste ceva. Drept urmare mi-am amintit ca de doua zile astept sa primesc niste bani si inca nu ii am in mana, ca ma vad cu prietena cam rar si ca s-a cam terminat macarea in frigider. Adica nu-mi lipseste doar un “ceva”… fac o lista: sex, bani, tigari, bautura si mancare – neaparat in ordinea asta.
In ultimul paragraf: unde-i legatura titlului cu starea mea si cu ce am scris? Da. Legatura este (cu sensul de exista). Citez din Parazitii : atunci cand nu am bani parca intru in moarte clinica. :D
Amuzant sau nu, o parte din blogurile personale se duc dracului. Kant sustinea ca umorul e provocat de “transformarea brusca a unei asteptari incordate in… nimic”. Tot de la principiul asta am plecat si eu in observatiile mele. Despre ce vorbesc? Despre blogurile personale. Nu stiu cum se face dar dispar pe zi ce trece. Toti posteaza stiri, rahatisuri de poze, filmulete, orice altceva decat creatie proprie, text scris de ei, gandit de ei, impresii ale lor.
Nu conteaza ca era de rahat ce scriau inainte sau ca era genial, ideea e ca s-a transormat in nimic blogul multora. Poate ca transformarea asta brusca in nimic trebuie sa produca amuzament, ca si situatie, dar pe mine nu ma amuza, dimpotriva, ma ingrijoreaza. Poate ca ma guvernez dupa principiul “moare baba de grija altuia”, dar observ chestia asta si nu mi se pare pozitiva. Problema nu e zona gri de unde proveneau, ci zona cacacioasa incotro se indreapta.
Dupa ce nu mi-a fost bine, dupa ce mi-am revenit si am ras jumatate de zi, dupa o serie de intamplari mai mult sau mai putin interesante, acum sunt plictisit, ma enerveaza stilul meu. Iar am dormit pana dupa-masa, cred si eu ca am motive sa fiu plictisit. Sunt asa de sictirit incat nici de scris nu am mare chef.
O sa revin probabil mai pe seara cu un raspuns la provocarea de a vorbi despre profesorii care mi-au influentat viata (de fapt, cred ca o sa vorbesc despre cei care mi-au placut si m-au facut sa ma indragostesc de anumite chestii).
Ce fac in astfel de situatii? Uite, inchid mijloacele de cominicare si citesc, nu vreau sa ma vada nimeni plictisit – cum nici Titus Steel (actor de filme porno romanesti – cine nu stie sa se documenteze :D ) nu vrea sa fie vazut… flasc.
Ne vedem mai voiosi, mai cu pofta de viata si mai pusi pe rasi
Vezi si cautarea: Scris
(pro)blogger si web developer. Absolvent de jurnalism. Mare povestitor. Mare iubitor. 1,78m. 26 de ani. Timisoara
dan@deceblog.netSună a banc, dar nu e:
- Văd că ești irascibil.
- Nu sunt irascibil.
- Hai că vorbesc cu altcineva, că văd că ești irascibil.
- Nu sunt irascibil!
- De ce ești nervos?
- Pentru că îmi tot spui de 10 minute că sunt irascibil.
- :))
