Scrisul electronic (sau cum s-ar putea numi actul asta al scrierii pe calculator, memorat pe un format electronic, afisat musai pe ecran) am impresia ca ne omoara abilitatea de a ne exprima frumos/cum trebuie. Suntem fortati de serviciile/aplicatiile/programele pe care le folosim pentru a comunica sa reducem informatiile comunicate la strictul necesar, sa nu ne mai exprimam in fraze si propozitii cursive, ci doar in propozitii scurte, cu minimul de cuvinte necesar.

Se poate numi ca suntem mai eficienti comunicand mai multe informatii in mai putine cuvinte, dar o sa ajungem sa nu mai stim sa ne exprimam si in alt mod, daca nu exersam.

Twitterul are o limita de 140 de caractere, care pare mai mult decat suficienta pentru majoritatea utilizatorilor – cei care se apropie de limita de caractere in mesajele trimise sunt considerati plictisitori sau obositori.

Pe Yahoo Messenger (sau orice alt program de instant messanging) nu are nimeni chef sa citeasca ecrane intregi de text si nimeni nu are timp sa scrie atat de mult oricum – schimbul de replici e de multe ori prea rapid pentru a permite o discutie elaborata.

Pe bloguri nu se mai scriu texte lungi, ca nu le mai citeste nimeni. dono spre exemplu scrie in acceptiunea multora texte medii-lungi, dar cu toate astea cele mai lungi texte scrise de el sunt mai scurte decat compunerile pe care tin minte ca trebuia sa le scriu in clasa a 5-a la romana, pe verificate.

Pe forumuri cele mai multe mesaje sunt alcatuite, ca si comentariile pe bloguri, din cate o fraza.

Pe siteurile sociale/de scocializare (hi5, myspace, facebook, altele) comunicarea e si mai “crunta” – se rezuma la cate o replica, de cele mai multe ori alcatuita dintr-un singur cuvant.

Eu zic sa ne ingrijoram.

PS: Dau un 6-pack de Tuborg (il trimit si prin posta) celui/celei care-mi scrie cea mai lunga fraza intr-un comentariu aici pe blog. Nu cel mai lung comentariu, ci cea mai lunga fraza.

(28 comentarii)