Toamna 2005. Plina sesiune (de restante). Motiv de chef – inexistent. Se da sfoara’n in tara ca “Dan tine chef” – toata lumea confirma prezenta. Partea proasta e s-a adunat lumea in asa hal incat la un moment dat ne-am dat seama facand o lista ca urmeaza sa fim 29.

Unde naiba sa bagi 29 de oameni intr-un apartament de 4 camere? “In baie”, imi tot raspundea un prieten la intrebarea retorica. Intr-un final am aranjat lista astfel incat sa fim vreo 22-24 maxim (cu tot cu prietenii prietenilor).

Cum exista doua scopuri mari si late la chefuri – sa te imbeti sau sa te combini – iar eu imi aminteam cumva ca prin ceata ca dupa cheful precedent, cand alesesem sa ma combin, m-am trezit dimineata cu o durere de cap si o necunoscuta cam grasa in brate – am zis ca vreau “doar sa ma fac varza” in seara respectiva.

Diversitatea e cheia unei betii crunte (asociata cu mahmureala de 10ore), asa mi-am facut cateva cocktailuri cu tot ce se gasea mai dur si urat mirositor prin casa.

Ora 3 dimineata, spre 5, poate era 4, nu conteaza. Stau de povesti cu un tip dintre aia care erau disperati la vederea alcoolului sau femeilor – de ziceam eu ca-s popi – analizam cine si cat a baut. Ce-mi trece mie prin cap? Cine nu a baut deloc…
- Auzi, muzica a baut ceva in seara asta?!?
El, ferm convins:
- Sigur nu, as fi vazut-o! mai mult →

(4 comentarii)